Îmi lunecă pasul
Sub cerul cel greu
E-n mânecă asul
Ce-l pierd mereu
Îmi alunecă fruntea
Pe geamul aburit
Răscolind doar curtea
Ce ieri te-a privit
Îmi lunecă ochii
Spre zare gonind
La fel ca deochii
În iubiri surâzând
Îmi alunecă mâna
De pe scaunul rece
Ca o gheață e zâna
Ce-n vis se-ncâlcește
Îmi lunecă glasul
Cerșind în pridvor
Ea strigă arcașul
Ce aleargă un dor
Îmi alunecă visul
Pe tărâmul dorit
Rămân doar tristul
Alunecos la iubit
Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania