Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

AMPRENTE ALE ISTORIEI

AMPRENTE ALE ISTORIEI

 

Amprente ale istoriei constituie cartea de faţă, scrisă de  Ştefan Boboc-Pungeşteanu,  urmaşa alteia “Rădăcinile continuităţii”, care acum se odihneşte pe rafturile de sus ale bibliotecii mele, după ce pentru mine şi-a făcut datoria, servind reporterei de la Radio-Iaşi un bun prilej de a afla cum s-a născut la autor ideea scrierii ei pentru a deveni volumul în discuţie:”Amprentele unor timpuri.”

Pământ şi oameni, viaţa lor..şi într-o parte şi în cealaltă. Nu a lansat prima, „Rădăcinile continuităţii”,cum ne-ar place sa fie… continuitatea!

La început de nou capitol al cartii Amprentele unor timpuri – chestionat de autor – Constantin Huşanu,  publicist de forţă şi scriitor care- nu ştiu dacă are evidenţa cărţilor pe care le-a tehnoredactat pentru  că pe cele personal create, l-am determinat să şi le facă publice aproape în întregime şi acum le ştim întinderea, sunt multe, – să ne prezinte unele date cu caracter literar-istoric si…cu promptitudine a răspuns cum numai domnia-sa reuşeşte. Concis,concret, cu profunzime şi cu perspective care tot la istorie ne trimite. Român de-al nostru de la Vaslui! Suntem în faţa unei sinteze-sinteze despre  ceea ce a dat în timp Valea Rahovei lui Dan Ravaru şi Pungeştiul lui Şuţiu, în special. Locul de unde pleacă „Amprentele unor timpuri” ca valori spirituale ale localităţii şi nu numai, ale ţării şi a lumii, început de capitol care se cere citit cu  atentie, echivalentul unui  total al restului cărţii. Spusele lui C. Huşanu ne duc cu gândul la altele, tot ale sale, la ceea ce scrisese  despre Rădăcinile continuităţii, la care şi eu mă refer adesea cu dragoste şi respect faţă de titanul şi mereu vizionarul românismului – profesorul Nicolae Iorga: „fiecare ştiutor de carte să-şi scrie şi să-şi lase pe coală de hârtie amintirile care sunt amprente ale vieţii trăite şi care şi ele înseamnă continuitate: „numai atunci când fiecare localitate va avea monografia ei, istoria României va fi completă”, am redat cu aproximaţie spusele savantului, ca să subliniez valoarea cărţilor lui Ştefan Boboc –Pungeşteanu. E adevărat, a subliniat şi C. Huşanu,  cărţile la care m-am referit, despre Vaslui, ca şi altele semnate de Ion N. Oprea, C. Huşanu, Dan Ravaru, D.V. Marin, Ion Baban, Avram D. Tudose ori Ioan Mititelu şi Cicerone Medeleanu, iar acum Ştefan Boboc, nu-s monografii în înţelesul propriu al termenului, dar pot oricând servi cercetătorului care mai de vreme ori mai târziu va da cititorului marea monografie a judeţului Vaslui, ce rămâne inca aşteptată.

Structurată pe mici capitole, „Amprentele” sunt ajutate de autor prin mijloace specifice creatorlui  şi interpuşilor lui , dar cunoscători ai Văii Racovei şi Pungeştilor, foşti colegi şi prieteni de-o  viaţă, să reliefeze valoric realitatea, ajungându-se astfel, ca punctual,  să aflăm in totalitate ce şi-a propus autorul: care le-a fost copilăria, lor şi a părinţilor şi strămoşilor lor, cum au învăţat carte şi la care biserică s-au botezat şi au plătit mai târziu acatiste ori alte îndatoriri ortodoxe sau de alte credinţe, cum le-a evoluat viaţa culturală şi cea religioasă, interdictiile si autorii acestora. „Nemărginitele dureri ale românismului” este intitulat şi comentat intr-un întreg capitol al volumului. Dar mai întâi, ca la cinematograf, aflăm informaţii valoroase din „Amintirile” depanate cu prospeţime de Şt. Andreşanu, altele despre  Victor Tăbăcaru şi  George Talaz, scriitor şi pictor, ca şi precedentul sculptor şi pictor, ambii de loc din satul Toporăşti. Interviul în două faze cu Grigore Toloacă este un alt mare ecran de pe care citim cum era viaţa, obiceiurile tradiţionale la localnici, de la o dată la alta, înscrise în calendar dar şi cele cu moştenire de la înaintaşi.

Viaţa localnicilor, fie şcolară, cazonă sau chiar în timp de război – cu „Peripeţii nebănuite”  sau aflate din „O povestire a unui prieten de demult” – este oferită cititorului pigmentată cu o seamă de întâmplări pe care le-au trăit feţe înnobilate de ascendenţa sau de vrednicia lor, precum au fost şi au rămas prin “amprente” numele şi faptele unor personaje devenite mari personalităţi şi ale Vasluilui – Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Alexandru Ioan Cuza, boier Sofronie de la Curseşti, Nicolae Şuţu, fondator în parte a satului Pungeşti, alţii care au acţionat pentru răscumpărarea drepturilor de proprietate asupra târgului Pungeşti de la familia Marcopolo, rolul lui Gh. Ghibănescu în zonă, viaţa lui Alexandru Vlahuţă, Constantin Tănase, dar şi a localnicilor Constantin I Dediu şi Mihai A. Fălcoianu la Pungeşti,  în zonă, ca şi în lume…

„Şi ei au fost pungeşteni, dar nu de pomană”, se anunţă începutul unui capitol de carte dedicat unora cărora li se plasează numele la loc de vază – Ciobanu Maria (Margheta) căsătorită cu Suslov Constantin (Coca), ambii cu o activitate culturală deosebită în zona Pungeştilor despre care las cititorilor plăcerea să afle amănunte din cartea cu amprente a domnului Pungeşteanu, şi el un vrednic slujitor al umorului de calitate…

Cartea lui Ştefan Boboc, spuneam, cheamă să citim în ea istoria, dar nu e vorba doar despre istoria locurilor, ci cu pricepere zidită în  istoria ţării, în cadrul  vieţii internaţionale, în multe momente ale vieţii nu doar ale  localnicilor. Capitolul XII, ceea ce nu ne spune titlul său, ne aduce în faţă pe cei care după anii 1944-45  ne-au adus pentru multă vreme în ţară molima comunismului: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Ana Pauker, insistânu-se asupra rolului grupului „moscoviţilor”, sprijinit de Stalin, în ceea ce a fost  devierile de la linia  partidului, care nu erau primele şi nici nu au fost ultimele… Cititorii vor afla la locul potrivit şi despre ceea ce a fost „cazul” Foriş, „cazul” Pătrăşcanu şi motivele morţii acestora… Era vorba despre respectarea a ceea ce numeşte autorul „Indicaţii superioare”, titlu dat unui capitol de carte care tratează despre cum s-a distrus şi agricultura în România devenită democraţie populară…Politica nefastă născută la Moscova, transferată la Bucureşti,  unde disciplina de partid era şi a trebuit să rămână  mulţi ani acasă, a făcut mari victime nu numai în rândul ţărănimii, ci şi a intelectualităţii, cazul familiei Loghin de la Toporăşti, a familiei Gemene de la Pungeşti – subiect de carte pentru C. Huşanu, răzeşii lui de la Curseşti,   şi nu numai ai lor, devenind emblematice- doar înmormântarea salvându-i!

Ce a făcut teroarea comunistă în şcoala românească o spun tot aceste foi scrise de Ştefan Boboc Pungeşteanu, ca şi despre viaţa de ţăran în anii de tristă amintire, aşa zisei „evoluţii”  pe şantierele tineretului, povestiri despre retragerea după 1958 a trupelor sovietice de pe teritoriul românesc, pariu câştigat de Gheorghe Gheorghiu –Dej la un pahar cu vin servit împreună cu Nichita Serghievici Hrusciov, marele conducător al Uniunii Sovietice, cu ocazia unei acţiuni de vânătoare în România…

Interviul lui Ştefan Boboc cu Grigore Toloacă, fostul său coleg de şcoală primară şi gimnazială, ajuns mare comandant în armata română, început la Alba-Iulia, va continua cu ceea ce numeşte autorul „O poveste de neuitat, Borna, de Gr. Toloacă”, în fond, brodată folcloric, era vorba despre Borna care a fost „Frontiera de stat a României”, descoperită în piatra de la „1 decembrie 1918” în Ardeal.

Despre profesorii Elena Averescu, Iulia Vrânceanu, Constantin Obreja şi Săndel, cum a ajuns Săndel secretar al oganizaţiei U.T.M., despre “Memorialul durerii” şi „Dureri împărtăşite la Gârceni” sunt alte pagini de mare interes. „Un sfârşit şi un nou început” este şi convingerea noastră că „Ştiinţa a izvorât din plin şi pe meleagurile noastre”, pentru că aici s-au născut oameni ca cei menţionaţi, de felul marelui om de ştiinţă Gheorghe Vrânceanu care îşi are rădăcinile în Pungeşti, „Metrica lui Vrânceanu” fiind astăzi cunoscută şi aplicată în lumea ştiinţifică.

Toate constituie o dovadă că “Rădăcinile continuităţii” s-ar putea să dea şi alte ramuri…

O carte născută din arhive şi amintiri, cu acribie plămădită, de loc vitriolată, ba şi cu umorul trebuitor, este o surpriză plăcută pentru mine care, până acum nu demult timp, nu-l ştiam pe Ştefan Boboc-Pungeştianu decat ca un însufleţitor al Cenaclului cu umoriştii lui “Păstorel”, des prezentat  în rubrica cu epigrame de la Ziarul de Iaşi, împrospătată de fostul meu coleg de gazetărie post-decembristă Constantin Iuraşcu – Tataia.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5