Anemică

Romulus UNGUREANU

Am fost răpit de-o carte
În care orb m-am regăsit
Am rupt din mine o parte
Prin sânge scurs te-am auzit
Dragostea mută iar se-mparte

O anemie adusă din pulseu
Cu gesturi obosite cade-n vrajă
Anemică de fată e mereu
și eu… și eu de strajă
căzut în tagmă cu tupeu

Te-am recitit din fapte
Ca printre rânduri să te-ascunzi
Anemică, plină de șoapte
Din care să te-arunci, în care să pătrunzi
Doar întrupând ziua în noapte

Stau guguștiucii sub o ploaie
Destine pe o creangă cât mai sus
Te plângi în chipul de vioaie
Cuvântul meu unde l-ai pus
Parcă-s pierdut printre gunoaie

E greu să fii tu dintr-odată
Chiar dacă eu am fost întotdeauna
În noi se arată o fisură mată
E pentru a păstra minciuna
Iubirea seamănă cu o pată

Dar anemia ta îmbată
Repulsia mă strigă amuțind
Erai atunci… acum ești fată
Pe drumul nostru împletind
Puterea care nu mai vrea să cadă

Anemică, pierdută și curată
Cu slăbiciunile mă împarte
O dragoste neadunată
Ca un iubit sau poate frate
Ești firavă dar minunată

12 2021