Autor: © Ionuț ȚENE
Foto: Ionuț Țene; © Ionuț Țene (Arhiva personală), Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.
Agata ® 1994 – 2024 ; Format Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Vreau să demantelez o opinie critică la adresa lui Arsenie Boca, care a circulat în rândul detractorilor acestuia: clerici, mireni și călugări, ciudat chiar în preajma organizării referendumului pentru familie din octombrie 2018. Interesant că în preajma acestui demers al Coaliției pentru Familie a apărut public de la CNSAS dosarul de urmărie al lui Arsenie Boca întocmit de securitatea comunistă. Presa și detractorii promovau în acele zile, cu voluptate, câteva poze cu Arsenie Boca în costum civil, iar unii civici progresiști, care azi pozează în mari suveraniști, publicau poze cu Sfântul Ardealului în haine de oraș, afirmând ironic că seamăna cu Liviu Dragnea. Toată această acțiune subliminală de a fi criticat Arsenie Boca era opera sistemului, același sistem comunist care s-a instaurat în 30 decembrie 1947 de către tancurile sovietice. Detractorii lui Arsenie Boca își ”dădeau ochii peste cap” cum un Sfânt ca Arsenie Boca umbla pe stradă în București ca un gentelman englez sau american, în loc să fie în rasa monahală. Doresc să demantelez această falsă problemă privind perioada ”civilă” a lui Arsenie Boca. Comuniștii care au instaurat sistemul opresiv odată cu guvernul dr. Petru Groza pe 6 martie 1946 l-au urât de moarte pe Arsenie Boca, pentru că el a fost duhovnicul unor membri marcanți ai Casei Regale (vezi principesa Ileana), precum și a unor luptători de seamă din rezistența armată anticomunistă din Munții Făgăraș. Mai mult, Arsenie Boca a fost sfătuitorul – care l-a și spovedit – al lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor, când era în regim de detenție semi-deschis la Aiud în 1946. Doar pentru aceste câteva fapte ale lui Arsenie Boca, pe lângă faptul că era considerat un sfânt încă din viață și venea mult popor la el, sistemul comunist și, iată, că și cel neo-comunist de după 1990, l-a urât de moarte.

Arsenie Boca a fost de mai multe ori arestat și închis de securitate până în 1959, atunci când era stareț la Mănăstirea Prislop din Hunedoara. Prin decretul 410 din 1959 regimul comunist a scos călugării din mănăstiri. Astfel, Arsenie Boca a fost înlăturat de la Prislop. Mai mult, Arsenie Boca a fost presecutat atât de ierarhia BOR care pactizase cu sistemul, cât și de regimul și securitatea comunistă. Asta ca să înțelegem că Arsenie Boca a fost izgonit de la Prislop, atât de către eparhia locului cât și de către regimul comunist, interzicându-i-se să fie preot, să predice și să poarte veșmintele de preot cât și rasa monahală. El a fost obligat să-și radă barba și să nu mai predice atât de către ierarhia bisericească cât și de către securitate, care l-ar fi arestat pe loc dacă purta barbă în haină civilă. Cei care am trăit acele vremuri știm ce probleme era cu ”bărboșii” pe stradă săltați de Miliție și bărbieriți cu forța. Deci Arsenie Boca a plecat la București, unde a trăit pemanent urmărit atât de securitate cât și de oamenii bisericii care lucrau pentru sinistra instituție. Arsenie Boca a fost urmărit pas cu pas, timp de mai mulţi ani, de angajaţii Securităţii, fiind considerat un personaj incomod, datorită popularităţii sale printre credincioşi. Din perioada îndelungatelor filaje ale securiștilor datează mai multe fotografii rare, care îl înfăţişau în haine civile. Doar câteva fotografii în care părintele Arsenie Boca este înfăţişat purtând haine civile au fost publicate până în prezent, chiar dacă din 1959 şi până la moartea sa, în 1989, duhovnicului i-a fost interzis să mai îmbrace straiele preoţeşti, să predice și să poartă barbă. Arsenie Boca a rămas în atenţia Securităţii şi a fost subiectul a trei dosare informative întocmite pe baza mărturilor depuse de cei care îl urmăreau şi a filajelor. Câteva dintre fotografiile care îl înfăţişează în haine de oraş au fost realizate de securiştii care îl urmăreau şi depuse la dosarul de urmărire din 1962. „Obiectivul „Bratu“, fiindcă aşa se numea Arsenie Boca în timpul filajului, a fost urmărit zilnic în perioada 21 august – 9 septembrie 1962. Acţiunea s-a desfăşurat pas cu pas, notându-se orice amănunt orice gest făcut de obiectiv: „La ora 17.20, Bratu a ieşit de acasă, având asupra să o servietă de culoare neagră şi a mers spre Strada Litovoi Voievod, sos. Armatei Sovietice şi din staţia ITB Teiul Doamnei s-a urcat în tramvaiul I, cls. II. A scos un bilet de 0,25 lei şi a ocupat loc pe partea stângă a vagonului, iar la staţia Bărăţiei Bratu a coborât din tramvai şi a mers pe Calea Moşilor, Bd. 1848, oprindu-se în faţa magazinului cu autoservire, unde întâmplător s-a întâlnit cu un individ (popă) cu care a discutat circa două minute, după care s-au despărţit“.

În acest context, Arsenie Boca a fost fotografiat de Securitate ca să fie compromis peste timp marele sfânt, compromitere securistică care și astăzi are, din păcate, succes – sistemul în ”durata lungă” a istoriei este același ca instrument de forță. De aceea, un istoric autentic nu ia de bune documentele CNSAS în totalitatea lor pentru că acestea au fost emise de securitatea comunistă, cu ofițeri, toți atei și marxiști–leniniști, care aveau ca scop compromiterea obiectivelor și a Bisericii Ortodoxe, atât în acea perioadă cât și peste timp. Dosarele CNSAS sunt de fapt colportări mincinoase create special de ofițerii de securitate atei, iar un istoric serios trebuie să nu le considerare la modul serios ca izvor istoric, ci doar eventual sub aspect cronologic și evenimențial. Din păcare, există numeroși istorici astăzi, care iau de bună colportările mincinoase din arhiva CNSAS a securității comuniste, care avea ca țel compromiterea obiectivelor urmărite și minciuna. Un istoric profesionist apelează la mai multe izvoare documentare, pe lângă arhiva mincinoasă a CNSAS alterată din motive ideologice, trebuind astfel să achieseze arhivele bisericii, mărturiile orale și scrise ale celor implicați. Deci Arsenie Boca umbla în haine civile pentru că fiind izgonit din mănăstire, de la slujire și din preoție, nu putea circula decât în haine civile și fără barbă. Deci acuzele de astăzi că de ce umbla îmbrăcat în civil nu-și mai are rostul? În pielea goală nu putea să iasă pe stradă Arsenie Boca, deci trebuia să fie îmbrăcat cu haine de oraș, cele preoțești și călugărești îi erau interzise de biserică și securitate. Deci detractorii de azi ai lui Arsenie Boca fac de fapt și din păcate jocul sistemului pentru care și azi Sfântul Ardealului este incomod. Mai mult, Arsenie Boca ca să trăiască fiind pictor bisericiesc, absolvent de Belle Arte, a fost pus să picteze biserica din satul Drăgănescu între anii 1967 – 1983, unde era permanent urmărit de Securitate și informatorii din BOR. La Drăgănescu a pictat în maniera lui Tattarescu și Grigorescu, cu viziuni profetice și vzionare, care au creat peste timp o polemică plastică. Orice s-ar zice putem spune că Biserica de la Drăgănescu este o Capela Sixtină a ortodoxiei românești în care se revelă o viziune ortodoxă profundă și sofisticată. Pictura reprezintă un testament peste timp în care apare episcopul geto-got Wulfila și sfântul italian Francis de Assisi, ca o încununare profetică a recreștinării occidentului prin revitalizarea ortodoxiei, ceea ce se întâmplă astăzi în Diaspora unde românii reîntorc la dreapta credință membri altor popoare europene. Arsenie Boca a fost un profet și un vizionar pe care puțini îl înțeleg și astăzi. Sfântul Ardealului moare la Sinaia pe 28 noiembrie 1989 îngrijit de două călugărițe informatoare ale securității comuniste care-l turnau la ofițerii de legătură până în ultima clipă când a închis ochii și a intrat în veșnicie. Sfântul Ardealului moare cu o lună înainte de Ceaușescu a cărui moarte a profețit-o.

Ionuț Țene