• Sărbătorile religioase majore constituie nu doar expresii ale credinței, ci și forme de identitate culturală și civilizațională. În creștinism, Paștele și Nașterea Domnului (Crăciunul) sunt repere fundamentale, însă modul de celebrare diferă semnificativ între confesiuni, în special între ortodocși și catolici. În paralel, alte religii monoteiste — precum iudaismul și islamul — oferă perspective distincte asupra persoanei lui Iisus, influențând implicit raportarea la aceste sărbători.
• Atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică consideră Paștele drept cea mai importantă sărbătoare creștină, comemorând Învierea lui Iisus Hristos, fundament al credinței creștine.
• Asemănări: Semnificația centrală: Învierea ca biruință asupra morții și a păcatului.
• Perioada pregătitoare: Postul Mare, caracterizat prin asceză, rugăciune și pocăință. Structura liturgică: Slujbe speciale în Săptămâna Mare (Denii, Prohodul, Vigilia Pascală). Simbolismul luminii: Lumina pascală ca simbol al vieții veșnice.
• Aceste convergențe reflectă unitatea dogmatică originară a creștinismului primar, anterioară Marii Schisme din 1054. Ortodocșii folosesc calendarul iulian (sau iulian revizuit), Catolicii utilizează calendarul gregorian.
• Această diferență produce adesea decalaje între datele celebrării.
• În Ortodoxie: accent pe mistica luminii și a comuniunii comunitare, slujbe nocturne ample.
• În Catolicism: structură liturgică mai standardizată, cu accent pe Vigilia Pascală și simbolismul sacramental.
• Ortodocșii: ouă roșii, pască, miel ritualic.
• Catolicii: iepurașul pascal, ouă decorate divers, tradiții occidentale influențate de folclor germanic.
• Crăciunul este celebrat de ambele confesiuni, dar cu diferențe de dată (25 decembrie vs. 7 ianuarie în unele Biserici ortodoxe).
• Elemente comune: Nașterea lui Iisus ca întrupare a Logosului divin⁵. Colindele, liturghia solemnă, simbolistica luminii și a darului.
• Iudaismul nu recunoaște divinitatea lui Iisus și, implicit, nu celebrează nici Nașterea, nici Învierea Sa. Totuși: Există o paralelă simbolică între Paștele creștin și Pesah, sărbătoarea eliberării evreilor din Egipt. Relația este mai degrabă tipologică decât teologică.
• Islamul îl recunoaște pe Iisus (Isa) ca profet important, dar nu ca Fiu al lui Dumnezeu: Nașterea sa este menționată în Coran (Sura Maryam). Nu există o sărbătoare echivalentă Crăciunului sau Paștelui. Accentul cade pe monoteism strict și pe rolul profetic.
• În hinduism sau budism, Iisus este uneori interpretat ca învățător spiritual, dar fără cult liturgic formal.
• n unele mișcări sincretice moderne, Crăciunul este reinterpretat cultural, nu religios.
• Diferențele dintre ortodocși și catolici în celebrarea Paștelui sunt în principal de natură calendaristică și ritualică, fără a afecta esența teologică. În schimb, raportarea altor religii la Iisus marchează o ruptură doctrinară profundă, care exclude celebrarea acestor evenimente în sens creștin.
• Astfel, Paștele și Crăciunul rămân expresii ale unei identități religioase specifice creștinismului, dar și puncte de dialog interreligios, mai ales în contextul globalizării contemporane.

Al.Florin Țene

• Note de subsol
• Ioan Gură de Aur, Omilii la Paști, Ed. IBMBOR, București, 2003.
• Jaroslav Pelikan, The Christian Tradition, vol. I, University of Chicago Press, 1971.
• Catehismul Bisericii Catolice, Libreria Editrice Vaticana, 1992.
• Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Ed. Humanitas, București, 1992.
• Sfântul Atanasie cel Mare, Despre întruparea Cuvântului, Ed. IBMBOR, 1998.
• Exodul 12; vezi și Jacob Neusner, Judaism: An Introduction, Penguin, 2004.
• Coranul, Sura 19 (Maryam), traducere în limba română.

Bibliografie selectivă

• Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Ed. Humanitas, București, 1995.
• Pelikan, Jaroslav, The Christian Tradition, University of Chicago Press, 1971.
• Neusner, Jacob, Judaism: An Introduction, Penguin Books, 2004.
• Catehismul Bisericii Catolice, Vatican, 1992.
• Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. IBMBOR, București.
• Coranul, traducere în limba română.
• Ioan Gură de Aur, Omilii, Ed. IBMBOR.
• Atanasie cel Mare, Despre întruparea Cuvântului, Ed. IBMBOR.