Autor: Alexandra CUCIUREANU, Colegiul pedagogic ,,Nicolae Iorga” Botoșani

Așteaptă-mă și du-mă înapoi
Pe unde privirea îți va trece,
Căci am rămas singură în zăvoi
Și inima mi-e atât de rece!

Așteaptă-mă și mă încălzește,
Chiar de te voi opri din drumul tău;
De vrei, de poți, sufletu-mi primește,
Îl păzește și-l ferește de rău.

Așteaptă-mă, ca să îți pot urma,
Pe văi, pe dealuri, pe unde te duci;
Ca să te ajung, nu te depărta,
Poate-n viață-ți voi ajuta să urci.

Așteaptă-mă, umbra să îți urmez,
Să îți urmez pașii, adierea;
Ajută-mă, liniștea să-mi păstrez,
Să-nviez când vine Învierea.

Așteaptă-mă, gândurile să-mi strâng,
Căci mi s-au împrăștiat peste tot.
Ajută-mă, fricile să îmi frâng;
Singură, nu am nădejde că pot.

Așteaptă-mă, preț de o clipită,
Să îmi caut visele pierdute,
Să bandajez lumea cea rănită,
Să-i dau măcar, bucurii mărunte.

Așteaptă-mă! Te rog, nu mă lăsa!
Nu am terminat multe de făcut,
Iar lumea asta este și a ta.
S-o ajutăm, că mult timp a trecut!