ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 17 Iun. 2018
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 17 Iun. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Au și alții dreptul la trândăveală. Mai ales cei care muncesc!

Pamflet

Ca să schimbi președintele țării îți trebuie tupeu de golan de cartier. Ragnea nu e nici măcar așa ceva, e prea întârziat pentru aceste vremuri prăpăstioase din care înțelege decât că trebuie să ocolească pușcăria, să o ia șoseaua de centură a așa-zisei politici românești.. Nici partidul său nu e mare pe cât se spune, nu e scula lui Terente din Balta Brăilei. Președintele țării, e un fel de ora exactă a națiunii. Înclusiv atunci când i  se strică ”cucul” din măruntaiele ceasului. Am fel de fel de discuții cu fel de fel de simpatizanți ai președintelui. Astfel de dialoguri am avut și pe vremea lui Băsănău. Nu mă obligă niciun fel de conștiință să fiu de acord cu cei care nu sunt de acord cu președintele. Și invers. Totul se desfășoară ca la scara de bloc, unde numai locatarii plătesc inclusiv pierderile de apă și de conștiință comunitară. O țară de decor, o țară deconectată, o țară ruptă din raiul ei și înstelată precum un brad de Crăciun fericit numai pentru unii, ridicată acum pe culmi politice de carton asfaltat, la ceruri, la alte planete nesigure, unde viața ar putea fi ceva rău pentru ”acționarii” ei, nu și pentru cei care își merită țara muncită de la zero, ca să zic așa. Mă uită și junele descins din piesele lui Caragiale: Călătin Popescel Căriceanu. O mimoză greu de atins în replierile sale sadomasonice. Ni se pregătește o surpriză, ca de obicei. La prezindențiale Iohannis nu intră nici în turul pantalonilor săi de biciclist, darmite în turul al doilea. Nu mai vor unii și alții. Singura sa vină e că s-a comportat ca și cum i s-ar fi cuvenit toată lenea din lume. Au și alții dreptul la trândăveală, Mai ales cei care muncesc. Să nu uităm ”faza” cu paltonul. Doar venise la Cotroceni și părea că cere imperios să i se repartizeze și un om-parbriz pentru a-l șterge la fundul șirei spinării. De multe ori l-am văzut preocupat de costumul său, de nasturi, cravată etc., cu o morgă de manechin sub ”charisma” lui Căriceanu. Nu dă bine deloc astfel de priviri în oglindă în fața unei mulțimi triste, nemulțumite, înfometate și încărcate de energii negative și de lipsuri incredibile. Dincoace, în lumea lui Ragnea, circul e mai simplu, biletele spre cortul șerpilor sunt mai ieftine. Cine știe să fure mult știe și să vândă mai ieftin. Scenariul se repetă. La prezidențiale vom avea de ales, încă o dată, între ”răul cel mic și răul cel mare”. Micuțul Ragnea va fi răul cel mare, iar berbecul căricean va fi răul cel mic. Cu această ocazie ar putea să dispară din scenă, din culise și din sală infatuatul suprem al politicii liberale, OrBan, locul său fiind oferit de Ragnea și Căriceanu viitorului regretat Iohannis. Halal de liberali. Se aude că deja au intrat în fabricație noi partide și noi candidați la președinție. Dacă e adevărat, ori vor fi furate și noile alegeri, ori prostimea își va da încă odată cu tesla în testiculele urnelor.