Tănase GROSU, București

BAROC

Motto: „Il faut entrer dans nous-mêmes.”
(Hemsterhuis)

va să fie redundantă și nedumerită ora
când imediatul taie adânc în carnea trecutului
vitraliile evilor le etalez precum cărțile de tarot
lumina fracturată agită pixelii beznelor
brățara zilei mi se alintă molatecă pe brațe
roșul tranchilizează albastrul peste ferestrele mute
pietatea se pierde dincolo de nada petalelor…
să fi fost la-nceput un nimic programat?
reverențios să-mi deschideți porțile și ușile vidului
în talazuri de unde zebrând necunoscutul.
totdeauna s-au conturat planuri și acțiuni;
evident planul universului, în plenitudinea lui,
a presupus existența unui suflet al lumii.
viața s-a desprins din moarte; marea soluție:
o evoluție, o trezire a organicului din anorganic.
viața, evident, este aptă de intensificare și diminuare,
a tins constant spre o negare graduală.
contopitu-s-a sufletul lumii cu sufletul individual.
rupeți zăgazurile! locul sufletului se află
unde lumea dinlăuntru și cea de-afară se întrepătrund.
viața continuă să fie acțiunea unei atingeri;
orice trup presupune un suflet în galantarul naturii.
veșnic străbatem tunelul violet al aflării-de-sine.