BĂTRÂN

Sunt prea bătrân în lutul ce întinerește
Cuprins de chin, când lumea se rărește
Da, prea bătrân și-n lacrimă mă-mpiedic
Nimicul mi-e stăpân, al timpului nemernic
…
Sunt prea bătrân ca soarele să mă-ncălzească
Din adierea cea de vânt, ceva să putrezească
Sunt doar un om din fân, ce umbra o să-l pască
Un punct, speranță ca vidul tot să îl descrească
…
Sunt prea bătrân pe valul nou al tinereții
Și prea copil în clipa lungă a eternității