Titina Nica ȚENE

Bătrânii

Merg, încet, bătrânii noștri
tot târșind a lor picioare,
sunt îngândurați și tristi,
când se mișcă, totul, doare.. .

Viata le- a trecut, asa,
precum fulgerul în vară,
nici n- au înteles -o bine,
si-acum trebuie sa moară…

Unul merge-ntr-un baston,
iar in mână are o plasă,
a plecat fără un scop
numai să iasă din casă….

Altul trece cu- un cățel,
e legat, dar face salturi.
si-l trimite pe bătrân,
repede, pe lângă garduri…

Pe alta stradă doi bătrâni,
merg ținându-se de mână,
eu mă bucur că îi văd.
și-n această săptămână…

Își duc traiul, de azi pe mâine,
pensia le este mică, dar,
fix cu ea se depășește
deficitul bugetar…

Nu au Pensii Speciale,
n-au nimic de încălțat,
buzunarele li-s goale,
dar…ei sunt de condamnat!

Eu nu știu ce să mai zic,
s-opresc timpul nu se poate
și uite, asa, încet si sigur,
ne apropiem de moarte….

Tot aștept, din cer, de sus,
să dea Dumnezeu o Lege,
că la El totu-i posibil,
de moarte să ne dezlege…