Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

BIET SUFLET PRIBEAG

Autor: lnvitaţie la lectură

 

BIET SUFLET PRIBEAG

 

Biet suflet plăpând,
Să bântui, să plâng,
Nu are rost;
Prin viață doar am fost

O clipă trecătoare,
Trăită-n izolare.
Zadarnic astăzi plâng,
Biet suflet plăpând.

La capătul puterii ajung,
În vaiet prelung
Văzduhul străpung
Și chem, chem îndelung.

Sunt vântul ce-ți bate la geam,
Roua ce curge din ram,
Ploaia în ropot curgând,
Raza soarelui blând.

Dar tu nu vezi, nu simți,
Că sunt și eu pe-aici-
Biet suflet pribeag,
Căzut la tine în prag.

40 de zile-am pribegit
Prin Universul infinit.
Trupul mi-a rămas în Pământ,
Spre veșnicie vreau să m-avânt,

La Domnul ce-așteaptă cu drag
Un suflet stingher și pribeag.
N-am să revin pe pământ, înapoi,
Mă-ndrept spre Judecata de- Apoi.

Elena Petriman -Iași- membră a UZPR

 

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare