Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Biserica Domnească din Borzești, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Biserica Domnească din satul Borzești, orașul Onești, județul Bacău, muzeograful Ana Solomon mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Doamnă Ana Solomon, cine a construit acest lăcaș de cult și în ce perioadă?
– Biserica [cu hramul Adormirea Maicii Domnului] a fost zidită, într-un an și trei luni, în 1493 și 1494, de Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504], împreună cu fiul său cel mare, Alexandru [Vodă]. La Borzești, locul natal al voievodului, acesta avea o casă domnească situată pe un deal de pe moșia Bogdănești a tatălui său, Bogdan al II-lea, ce stăpânea toată Valea Trotușului.

– Care este legenda bisericii?
– Acest lăcaș a fost ridicat în amintirea prietenului din copilărie al lui Ștefan, Mitruț (Gheorghiță), care a murit străpuns de săgețile năvălitorilor tătari pe când era legat de un stejar în timpul unui joc al copiilor de răzeși simulând lupta dintre moldoveni și tătari, la care a luat parte și micul Ștefăniță, în vârstă de zece ani. El a jurat să-și răzbune prietenul și, peste două decenii, după prima bătălie câștigată în fața tătarilor [în 1469, lângă Lipnic (astăzi, sat în comuna cu același nume, raionul Ocnița, Republica Moldova)], l-a luat prizonier și l-a ucis pe fiul hanului.

– Faceți, vă rog, o descriere a lăcașului de rugăciune.
– Biserica este cea mai veche dintre cele bizantine cu elementele gotice, fiind concepută ca o cetate de apărare, cu ziduri care porneau de la clopotniță și împrejmuiau, oarecum, satul, astfel încât localnicii să se poată refugia aici în caz de pericol. Ridicată pe un tăpșan, din piatră de râu și puțină cărămidă, ea are lungimea de 26,20 m, lățimea de 10,30 m și zidurile groase de 1,50 m, acoperișul inițial fiind realizat din șindrilă. La început, au existat un turn-clopotniță și un zid împrejmuitor, dispărute în timp, dar nu au fost zidite turle și contraforturi exterioare. Sfânta Masă din altar a fost amplasată pe locul stejarului, din lemnul acestuia, fiind distrusă în timpul invaziilor tătare și înlocuită cu o alta, realizată dintr-un arbore din aceeași specie, înrudit cu cel original. Catapeteasma, de zid, a fost pictată, ca și exteriorul bisericii, în frescă, în secolul al XV-lea, culorile ei fiind întărite în veacul al XVIII-lea. Interiorul original era zugrăvit cu var și nisip, iar, în 2003 și 2004, la împlinirea a 500 de ani de la moartea lui Ștefan, a fost, și el, pictat în frescă. Icoanele de lemn au ars și au fost înlocuite de-a lungul vremii, ultimele datând din 1952. În pronaos, considerat gropnița unde sunt înmormântați ctitorii, este pictată o cavalcadă a sfinților militari avându-l în prim-plan pe Ștefan lângă Sfântul Gheorghe, patronul său de suflet, omorând oastea otomană. Ferestrele conțin picturi amintind de stejarul din Borzești, de Mitruț și de jocul copiilor, precum și registre cu sfinți români. În dreapta ușii de trecere dintre pronaos în naos, se găsește o pictură veche de peste 200 de ani înfățișându-l pe Isus Hristos, iar, în stânga, se afla o icoană din lemn cu pigmentul distrus în totalitate, înlocuită cu o alta mai recentă. Intrarea în naos se face printr-o ușă de înălțimea lui Ștefan cu coroana pe cap, sculptată, ca toate ușile și ferestrele, de meșteri sași. Ancadramentul ușii păstrează un fragment de pictură din secolul al XV-lea imitând cărămida. Pe peretele de vest, este pictat tabloul votiv al lui Ștefan cel Mare, alături de fiul său Alexandru. Contraforturile interioare [caz rar] sprijină cupolele de influență bizantină. Din 2004, biserica figurează în Lista Monumentelor Istorice.

– Ce alte puncte de interes se mai află aici?
– Lângă biserică, poate fi vizitat un complex muzeal ce conține diferite obiecte religioase, iar, în cimitirul din curte, se află mormântul fiicei lui Vasile Alecsandri, Maria Bogdan [fostă Catargi], care a locuit, aici, în conacul de pe moșia primită ca zestre de la tatăl său.

Florin Bălănescu