Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Biserica Precista din Bacău, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Biserica Mirăuți din Suceava, muzeograful Ion Mareș mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Domnule Ion Mareș, cine a ctitorit acest lăcaș de cult și în ce perioadă?
– Biserica [cu hramul Sfântul Gheorghe], prima catedrală mitropolitană a Moldovei [1402-1522], a fost înălțată, în 1388, de domnitorul Petru I Mușat [1375-1391]. Numele ei provine de la faptul că aici erau miruiți voievozii Moldovei înainte de a fi înscăunați, printre ei fiind uns ca domnitor și Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504]. El a acordat sfântului lăcaș danii domnești [mori, heleștee și stupi], renovându-l, motiv pentru care este considerat al doilea mare ctitor. În 1522, a fost ridicată, pe locul vechii zidiri, o alta, ce a rămas în părăsire și s-a degradat spre sfârșitul secolului al XVI-lea. În locul ei, a fost înălțată, la începutul veacului următor, o nouă biserică, ajunsă, și ea, o ruină la sfârșitul veacului al XVIII-lea, în timpul stăpânirii habsburgice. Din 1825, incinta a fost folosită ca depozit de muniție al unei unități militare încartiruite în zonă, iar, în 1859, a fost închiriată unor negustori evrei, care au utilizat-o ca hambar pentru cereale și depozit de piei de animale.

– Descrieți, vă rog, edificiul.
– Clădirea este construită din piatră, în stil romanic mediu, cu ziduri groase și masive, dar fără abside laterale și contraforturi. Este alcătuită din altar, naos și pronaos, cu o turlă deasupra naosului, dimensiunile inițiale fiind 19 m/12,5 m. Turnul-clopotniță, aflat pe latura sudică, la intrare, are, la primul nivel, un pridvor prin care se face accesul în biserică. În interior, se află mormântul Evdochiei [de Kiev], prima soție a lui Ștefan cel Mare. Inventarul inițial al bisericii nu s-a păstrat, pentru că aceasta a fost părăsită multă vreme; au mai rămas doar câteva cărți religioase vechi, iar restul obiectelor, printre care și actul de resfințire [din 1903], datează de după 1900.

– Biserica a suferit modificări în decursul timpului?
– În 1497, după asaltul eșuat asupra Cetății Sucevei, oastea poloneză [condusă de Regele Ioan I Albert (1492-1501)] a intrat în biserică, luând clopotul cel mare și avariind-o, încât nu s-a mai putut sluji în ea. În 1513, în timpul unei invazii a tătarilor, clădirea a fost grav deteriorată, fiind refăcută, în anul următor, de voievodul Bogdan al III-lea [cel Orb, 1504-1517]. În prima jumătate a secolului al XVII-lea, construcția a fost complet renovată, planul dreptunghiular fiind înlocuit cu unul triconc; atunci, a fost adăugat și turnul-clopotniță. Între 1898 și 1903, edificiul a fost restaurat de arhitectul austriac Karl Adolf Romstorfer, în forma actuală. Tot atunci, pictorul vienez Karl Jobst a zugrăvit interiorul și exteriorul în tempera, în stilul Art Nouveau. Ultimele lucrări de renovare și conservare au fost efectuate în perioada 1992-2001. [În 2013, în jurul bisericii a fost reactivată mănăstirea ca obște de călugări, iar, din 2015, edificiul figurează în Lista Monumentelor Istorice.]

Florin Bălănescu