Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Biserica Precista din Bacău, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Biserica Precista din Bacău, preotul Constantin Tomozei mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Părinte Constantin Tomozei, cine și când a ridicat acest lăcaș de cult?
– Biserica, situată în zona central-estică a orașului și având hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost ctitorită, în 1491, când a fost și sfințită, de fiul domnitorului Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504], Alexandru [care și-a stabilit reședința aici, unde a locuit până la moartea sa, în 1496]. Lucrările au durat cinci ani, iar curtea domnească, începută odată cu sfântul lăcaș, a fost terminată după șapte ani. În partea de est, Ștefan zidise, între 1476 și 1478, casa domnească, turnul de apărare și o serie de anexe, cu scopul de a-l pregăti pe fiul său ca urmaș la tronul Moldovei.

– Descrieți, vă rog, edificiul.
– Biserica este construită din piatră și cărămidă, în stil bizantin și moldovenesc, în formă de treflă, cu turlă. Este împărțită în altar, naos și pronaos, având lungimea de 25,68 m, lățimea naosului de 8,12 m, cea a pronaosului de 9,62 m şi lărgimea în dreptul absidelor de 11,24 m. Catapeteasma datează din secolul al XVII-lea și a fost adusă din Grecia, în corpul acesteia fiind înglobate icoana Maicii Domnului și cea a Sfintei Treimi. În interior, se află o piatră de mormânt din 1636 aparținând domniţei Cristina, soția panului Mihai Fotena Postelnic, unul dintre ctitori. Biserica face parte dintr-un complex care mai cuprinde curtea domnească, turnul de apărare, paraclisul, agheazmatarul, lumânărarul, biblioteca parohială, sala de mese, bucătăria, camerele de odihnă și capela mortuară.

– Clădirea a suferit transformări de-a lungul timpului?
– Biserica a fost restaurată, în 1641, de domnitorul Vasile Lupu [1634-1653; 1653], păstrându-i-se stilul caracteristic bisericilor înălțate în epoca ștefaniană. În 1854, ieromonahul grec Nil [Nilos, de la Mănăstirea Esfigmenu de pe Muntele Athos] a pardosit cu piatră planșeul din interior și a adăugat un pridvor și o turlă deasupra pronaosului, denaturând forma inițială a clădirii. În 1934, au fost reconstruite acoperișul şi ferestrele, a fost înlăturat varul de la exteriorul zidurilor și au fost dărâmate pridvorul și clopotnița de deasupra acestuia, revenindu-se la forma originală a construcției. Tot atunci, a avut loc o reparație capitală, pentru că pereții fuseseră fisurați în urma cutremurelor și intemperiilor. Pictura interioară, datând din 1854, a fost refăcută, de mai multe ori, în secolul al XX-lea, curăţată în 1933, restaurată în 1966 și executată, din nou, în frescă, între 1984 și 1990. În perioadele 1984-1988 și 2001-2004, au fost efectuate ample lucrări de edificare și întreținere, clopotnița fiind rezidită în 1986. Din 2004, lăcașul de cult figurează în Lista Monumentelor Istorice.

Florin Bălănescu