Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 18 → 2026

Biserica Sfinții Trei Ierarhi din Cârligi

Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Biserica Sfinții Trei Ierarhi din Cârligi, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.


Despre Biserica cu hramurile Sfinții Trei Ierarhi și Sfinții Împărați Constantin și Elena din satul Cârligi, comuna Ștefan cel Mare, județul Neamț, preotul Nicolae Văideanu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Părinte Nicolae Văideanu, cine și când a ridicat acest lăcaș de cult?
– Biserica [cu hramul inițial Sfânta Cuvioasă Parascheva (în trecut, mănăstire grecească)], situată la 22 km nord-est de Piatra Neamț, a fost ctitorită, în 1660, de marele vistiernic Iordache Cantacuzino pe locul alteia, clădită, între 1457 și 1459, de domnitorul Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504].

– Edificiul a suferit modificări de-a lungul anilor?
– După renovări succesive, lăcașul a fost refăcut, în 1827, de postelnicul Ioan Cantacuzino [Ioniță Ruset], fiul marelui logofăt Costache Rosetti [Constantin Ruset], a cărui soție, Anastasia, era strănepoata lui Iordache Cantacuzino. Din 2004, biserica figurează, împreună cu clopotnița [zidită în același timp și supraînălțată cu încă un registru în 1796], în Lista Monumentelor Istorice.

– Faceți, vă rog, o descriere a sfântului lăcaș.
– Clădirea este construită din piatră și cărămidă, pe o suprafață de 300 m2, evidențiindu-se prin caracterul defensiv, trădat de zidurile înalte și groase și de ferestrele mici. Are planul în formă de cruce și turnul-clopotniță alipit pe latura vestică, fiind alcătuită din altar, naos [fără turle], pronaos și pridvor, prevăzut cu o calotă sferică la partea superioară, deasupra căruia se află clopotnița, având o deschidere crenelată spre sud. Biserica nu a fost, niciodată, pictată pe dinăuntru sau la exterior și este acoperită cu tablă galvanizată. Catapeteasma a fost restaurată în 1950, iar icoanele de lemn, vechi, sunt realizate într-o manieră naturalistă. Cu excepția unui stâlp de ciment cu rol de susținere, adăugat între timp, lăcașul și-a păstrat stilul, conturul și configurația inițiale. În pronaos, se găsește lespedea de mormânt a lui Ioan Cantacuzino [decedat în 1830], iar, pe laturile de est și de sud ale edificiului, este amplasat actualul cimitir al localității.

Florin Bălănescu



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.840 de abonați.

Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania