Lăsați-mi trupul dăruit
De Dumnezeu înaltul
Coroana ce-ați hăcuit
Nu se-nchina la altul 

Ați retezat din brațe
Și am ajuns chilug
Ca umbra unei ațe
Nici moartea n-o ajung 

Lăsați-mi mâinile întregi
De timp îs aplecate
Am crengile aproape seci
De apele secate 

Fiți blestemați de soartă
Tot neamul vostru strâmb
S-aveți liniștea fiartă
Iar trupul ca un hârb 

Să râdă lumea toată
De plânsul vostru sec
Voi ați adus pieirea
Și ați oprit un cerc 

Nu-mi lăsați lăstarii
Ce azi m-au putrezit
Să fugă și groparii
De voi ce m-ați rănit 

Cu drujba nemiloasă
Și scopul vostru sec
S-aveți viața geroasă
Să vă-ncălziți la bec 

Așa grăia copacul
De ieri tualetat
Nu mai avea săracul
Nici trup de îngropat