Boris MARIAN: Bradul și bardul
Bradul și bardul
Precum e bradul e și bardul,
străfulgeră precum smaraldul,
Sublimă, încă genuină,
Din curcubeu ne dă lumină,
Din versuri împletind coroană,
Iubito, azi voi spune, Doamnă,
Precum reginei și divinei,
Cu timpul adresat străinei,
E legea entropiei, dragă,
Când patima revine-n bragă,
În albe- rozalii cuvinte,
Totul se uită, ține minte.
Un brad pe-i culme, singuratic,
Un bard murind încet, tomnatic,
Păduri renasc regenerate,
Auzi voci de copii, curate,
Cum cresc recifele-n Pacific ,
Forță adâncă, vis mirific.
Un măr și o coadă de mătură
Se iubeau pe un colț de pătură,
Iubita mea , cu liceu terminat,
Moralmente m-a maltratat,
O vedem aievea și-n vis,
O pierdeam mereu în abis,
Cu-o pisică și un motan,
Avea fata năuășpe ani.
Cu cosiță, piept mare și șolduri
Putea să sfărâme trei blocuri,
Inima mea – un pilaf,
Era fiică de biogeograf.
Când i-am spus- vreau să mă-nsor,
Râsul ei se-auzea în Obor,
Dacă astăzi încă o plâng,
Senectute, sunt un nătâng,
Moartea, amică vânjoasă
Mă cheamă mai des pe acasă,
Noi ne-om iubi, n-au iubit
Nici Adam cu amanta Lilith,
În mansardă, așa, mai ascuns
s-au născut un lup și un urs.
Noi, iubito, nici nu ne știm,
Ne-om plimba prin țintirim,
Noaptea, două umbre mai grele,
Fără haine și fără piele.
BMM
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania