The soft parade

Nu va mai fi niciodată,
Mai dă-mi o șansă, piste mansăs,
Voi încerca, acordă-mi o seară,
O scară, o paradă de vară.
Am să returnez  recuzitele,
Alămurile, sunetele, bătăile inimii,
Trupul, sângele, actul de naștere.
S-a sfârșit, nu pot plânge, dar plâng neauzit,
În Parâng. Lumea pare un zâmbet, un rânjet.
Lumea –  o balenă uriașă, comodă ci Ionas-Vodă.
Iar eu, minuscul în acest univers advers și pervers,
Încerc să-ntind o mână, nu este vorba de a cere,
Ci de a dărui  eternuri vale.  Etern și rival. Parol.
BMM