UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 50 – text și interpretare
4 mai 2020

CA SUFLET AM VENIT ÎN LUMEA VIE

Ca suflet am venit în lumea vie
Şi am primit un trup fără tocmeală
Cu rânjet fad şi cu privirea goală,
Ca să mi-l port prin ceţuri în vecie.

S-au revărsat torente largi de smoală
Pe tihna clipei, blândă şi-arămie
Şi m-au împins în strâmtă colivie,
Mutând candoarea-n nesfârşită boală.

M-a tras uimirea la-nceput de limbă,
Dorind s-atingă ţărm necunoscut,
Dar nu ştiu drumul drept pe care plimbă

Nădejdile un vis de început.
Acum nimic nu creşte, nu mă schimbă.

Prin timpul fără timp rămân tăcut.

(2004 –  sonet nepublicat în volum)
Adrian Munteanu – Sonetoterapie 50 [1]