Călcat voi fi de un păcat
Din noaptea cea de ceară
Pe-a mea uitare-s supărat
Frumosul trup ce înfioară
Să nu mai pot, să-mi pară
Căci fluturașii s-au rărit
Să nu mai vreau, să ceară
Reforma-n trup e ostenit
Dar amintirile se-nghesuiesc
În jurul pieptului flămând
Rămas ca strugure, mustesc
Prea dulce și spumos uitând
Cu acadele mi-am servit
Doar pofte lungi, necoapte
Și niciodată n-am mințit
Prin incantație sau șoapte
Cuvintele clătite-n lacrimi
Nu m-au sedus spre moarte
Dar înfiat mereu de patimi
Mă răsfoiesc precum o carte
Mi-am mâzgălit și conștiința
Să zică lumea ce o vrea
Mi-am retezat de tot voința
Să-mi pot ascunde dragostea
Din zilele cu tinerețe crudă
În care flerul mă împiedica
M-am tot târât având și ciudă
Pe timpul ce nu aștepta
Călcat voi fi de un păcat
O noapte lungă cât o vară
Dar din iubire am adunat
O lungă viață cât o seară
09-04-2022
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania