Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Calea ferată Deva-Brad şi tot ce este de-a lungul ei construit a devenit praf şi pulbere, sediul gării din Brad loc de adăpostit a câinilor maidanezi…

Calea ferată Deva-Brad şi tot ce este de-a lungul ei construit a devenit praf şi pulbere, sediul gării din Brad loc de adăpostit a câinilor maidanezi…

                Într-un număr al presei libere, ADEVĂRUL, acum vreo cinci- şase ani în urmă, răspândite ca să se ştie ce mai este prin părţile locului,unde se dădea tonul industriei grele, cândva cântat cu multă mândrie „oraşul tău Hunedoara”, un Daniel Guţă salva din arhive ştirea cu informaţiile care urmează.

Calea ferată nu mai există. Viaductele părăsite amintesc de importanţa proiectului. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.

                 Calea ferată destinată să lege municipiile Deva şi Brad, considerată unul dintre marile proiecte de infrastructură din perioada comunistă, a rămas doar o amintire, fiind distrusă şi apoi dată la fier vechi.

          Aici se publica şi nostalgica fotografie, cu explicaţia care să mişte  revolta… poporului.

Târgul de fier” se dărâmă sub ochii hunedorenilor.:Şi satul Barza de pe muntele de aur, de atunci părăsit. Cu „Flota mocăniţelor“, traficată şi ea în Occident …

              Proiectul acestei linii ferate a demarat în aprilie 1939. Linia constituia un fragment al marii mediane vestice prin care se căuta să se realizeze o legătură feroviară între sud-vestul şi nord-vestul ţării. Practic, ea scurta cu 60 de kilometri distanţa dintre Deva şi Oradea pe calea ferată.

                Din 1940 şi până în 1945, la construcţia liniei au fost folosiţi evrei şi prizonieri ruşi. Se spune că în timpul lucrărilor ei au murit peste 1.000 de oameni din cauza condiţiilor grele în care munceau. De abia,în 1960  construcţia a fost reluată.

              A fost construit un pod feroviar peste Râul Mureş, de 301 metri, în apropiere de municipiul Deva. Apoi, până la sfârşitul anilor 1960 au fost finalizate viaductele de la Stoieneasa, Peştera şi Luncoiul de Jos. „Îmi amintesc, spune Ioan Oprean,un localnic din satul Ormindea,  că viaductele au fost înălţate cu ajutorul militarilor detaşaţi în acei ani la acest punct de lucru. Calea ferată a fost dată în folosinţă, pe toată distanţa ei, la mijlocul anilor 1980, însă nu a funcţionat mai mult de două decenii. O alunecare de teren din 1997 a scos din funcţiune tronsonul de cale ferată, iar statul român a preferat să  îl vândă, pentru a fi pus pe butuci, în loc să investească în rentabilizarea lui. Şi totul s-a întâmplat, chiar dacă în timpul regimului comunist cheltuielile cu construcţia liniei ferate de 36 de kilometri s-au ridicat la 40 de miliarde de lei vechi.

           S-a  lucrat mult în zonă,pentru terminarea lucrării  iar noi, care ştiam de impresionanta  lucrare arhitectonică Bumbeşti-Livezeni, finalizată doar în 6 luni,inaugurată oficial la 31 octombrie 1948,  în timpul lui Gh. Gheorghiu-Dej, cu participrea a 27988 de tineri care , printre altele , au pus  temelie la 35 de viaducte şi 39 tuneluri,  îşi aducea  aminte omul,  abia aşteptam să se  termine lucrările, să putem circula din nou spre Deva cu trenul. Erau pline vagoanele de călători în anii în care a funcţionat, până prin 1997. Acum, linia ferată a fost luată, iar gara din Ormindea,  anexele ei, cantoanele şi toate celelalte clădiri ce ţineau de ea  – cum s-a întâmplat cu majoritatea obiectivelor CFR din întreaga ţară –  au fost distruse. S-a ales praful de toată munca oamenilor, de cheltuielile statului român”.

             La mijlocul anilor 2000 a sosit şi decizia statului român de a vinde ultimii kilometri din linia ferată Deva – Brad, iniţiativă a celor de la guvernare, care  a pecetluit soarta unuia dintre cele mai importante şi costisitoare proiecte din vremea regimului comunist.

           „Linia ferată a fost demolată şi dată la fier vechi atunci, iar noi nu am avut ce să facem pentru a opri decizia luată de şefii Companiei Feroviare Române, pentru că ei erau proprietarii. La vremea când s-a decis tăierea liniei, nu se mai circula pe ea, dar dacă s-ar fi investit atunci în refuncţionalizarea ei, în loc să fie tăiată ilegal, ar fi fost un beneficiu pentru comunitatea noastră“, spunea primarul municipiului Brad, Florin Cazacu, supărat şi dânsul ca tot românul deposedat.

          Gara din Brad, un monument părăsit

           Clădirea staţiei de cale ferată Brad a fost construită la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea şi este considerată o bijuterie din punct de vedere al detaliilror arhitecturale. Seamănă cu un castel construit după tipicul austriac. Potrivit istoricilor, gara a fost ridicată după proiectul unei staţii din Tirol, aşa de frumoasă este.

          În prezent, însă, situaţia gării este una dezastruoasă, iar în lipsa investiţiilor pentru  reabilitarea ei este considerată un pericol pentru cei din jur. „Clădirea se află într-o stare avansată de degradare. Plafoanele riscă să se desprindă şi să cadă, punând în pericol siguranţa călătorilor. Noi am cerut în repetate rânduri celor de la SNCFR să se implice în reabilitarea monumentului, însă am primit doar promisiuni“, spune Florin Cazacu.

           Administraţia locală  a solicitat SNCFR permisiunea de a prelua ea în administrare măcar spaţiile de la etaj ale gării  pentru a amenaja aici un muzeu al Ţării Zarandului, dar,  compania de stat nu a luat nicio decizie în această privinţă.

             Din gară mai pleacă trenuri doar decât spre Arad, dar călătorii sunt tot mai puţini şi, în cea mai mare parte a timpului acest monument  istoric este  uitat, neglijat,  este lăsat în grija câinilor maidanezi. Asta este soarta averii poporului român de după 89 !

          Pentru conformitate, Ion N. Oprea, Iaşi, 30 iunie 2020.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.627 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5