Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
Camelia Ardelean: ”Pentru mine, poezia este hrană pentru suflet„
- Ioan Vasiu: Pentru că ne cunoaștem de mulți ani și ești mult mai tânără decât mine, sper că-mi permiți să-ți vorbesc la persoana a doua.
Camelia Ardelean: Sigur că da, chiar voiam să vă propun eu însămi acest lucru.- Ioan Vasiu: Când și unde ai debutat, ca poetă?
- Camelia Ardelean: Am debutat cu poezie în volum, în 2014, la cinci ani după plecarea la stele a tatălui meu, căruia îi este dedicat volumul In memoriam. Cartea se intitulează Lacrimi de suflet şi, aşa cum sugerează titlul, s-a născut din durerea despărţirii definitive de cel al cărui nume îl port – un om foarte vesel şi sociabil, dar învins, în cele din urmă, după o luptă grea, de o boală necruţătoare. Volumul a apărut la Editura Emma din Orăştie, condusă de regretata Ileana-Lucia Floran, şi a fost lansat cu sprijinul Bibliotecii Judeţene “Ovid Densuşianu Hunedoara-Deva”, în cadrul Salonului Hunedorean al Cărţii, organizat la Deva în acelaşi an.
- Ioan Vasiu: Amintește, te rog, publicațiile din țară și din străinătate care au găzduit în paginile lor creațiile tale literare.
- Camelia Ardelean: Îmi este imposibil să le amintesc pe toate, fiindcă am colaborat, permanent sau ocazional, cu sute de reviste din ţară şi din străinătate, de-a lungul celor 11 ani de când am debutat cu poezie. Printre acestea se numără şi reviste aflate sub egida Uniunii Scriitorilor, cum ar fi: Apostrof, Poezia, Neuma, Pro Saeculum, Steaua, Discobolul, Plumb, Portal Măiastra, Banchetul, Nord Literar, Semne-Emia, Boema, Ardealul literar etc.
- Din străinătate, printre cele mai dragi mie se află: Candela de Montreal (Canada) şi Lumină Lină (SUA), care mi-au dovedit că românii plecaţi departe de ţară nu-şi uită meleagurile unde îşi au rădăcinile şi nici pe conaţionalii lor.
- În afară de reviste de literatură, am publicat creaţii proprii în peste 50 de antologii din ţară, dar şi din străinătate (Germania, Italia).
- Ioan Vasiu: Câte volume ai reușit să publici până în prezent și care au fost cel mai bine primite de critica literară?
- Camelia Ardelean: Până acum am publicat 22 de volume: 14 de poezie, unul de proză scurtă, patru de cronici literare, editoriale şi eseuri, unul cu interviul realizat cu scriitorul Ionel Necula din Tecuci, judeţul Galaţi, precum şi alte două, apărute mai demult (în 2002 şi 2004), cuprinzând reportaje, interviuri şi eseuri din domeniul naturist şi cel ezoteric. De asemenea, am realizat traducerea în limba franceză a unei cărţi de haikuuri semnate de poetul Nicolae Crepcia; aşadar, aş putea spune că am 23 de cărţi publicate, întrucât traducătorul este, în felul său, tot un creator.
- Cărţile mele au fost primite, în general, favorabil de critică, însă probabil cele mai recente volume sunt şi cele mai reuşite, aşa cum se spune. Experienţa anilor îşi lasă (sau ar trebui să-şi lase) amprenta asupra scrierilor noastre, pentru că trebuie să evoluăm, nu să involuăm. Critica literară este întotdeauna subiectivă, într-un grad mai mic sau mai mare, de aceea prefer să nu menţionez aici niciun titlu anume; fiecare critic care s-a pronunţat asupra creaţiilor mele este o entitate de sine stătătoare, cu o percepţie proprie.
- Ioan Vasiu: Apropo de critică, la un moment dat ai început să publici cronici literare referitoare la cărțile unor scriitori mai tineri sau mai vârstnici. Ce te-a determinat să faci această ”trecere”?
- Camelia Ardelean: „Trecerea” am făcut-o pe nesimţite, ca să zic aşa. Încă din Şcoala Generală scriam comentarii literare foarte bune, considerate chiar „academice pentru vârsta mea” de către fosta mea profesoară de limba română, regretata Elena Igna. Eram capabilă să mă dedic ore întregi scrierii unui comentariu, care ajungea uneori la peste 25 de pagini. Nu simţeam oboseală, foame sau sete, eram „în transă” deasupra caietului de română. Dar nu m-am gândit atunci că, la maturitate, voi reveni la această preocupare.
- Curajul mi-a venit acum câţiva ani, când un poet devean şi-a lansat un volum de poezie. O altă colegă de breaslă, tot poetă, i-a scris câteva note de lectură şi le-a publicat pe Facebook. Atunci mi-am amintit că şi eu pot face acest lucru. Mi-am redescoperit astfel plăcerea de a scrie despre cărţile altora, am continuat, iar în 2018 am publicat primul meu volum de cronici literare, Urme de condei, la Editura Armonii Culturale din Adjud, judeţul Vrancea.
- Ioan Vasiu: Știu că te ocupi acum de redactarea și tehnoredactarea revistei de cultură și artă PIEDESTAL, care apare sub egida Bibliotecii Județene ”Ovid Densușianu” Hunedoara-Deva. Detaliază puțin, te rog.
- Camelia Ardelean: Sunt unul dintre redactorii revistei “Piedestal” şi secretar literar al ASOCA (Asociaţia Oamenilor de Cultură şi Artă din judeţul Hunedoara). Revista apare sub egida ASOCA, nu a Bibliotecii, dar cu sprijinul Bibliotecii Judeţene şi al Consiliului Judeţean. Mă ocup, printre altele, de primirea materialelor de la colaboratori, de sortarea şi corectarea lor (la cerere sau unde este cazul), precum şi de aranjarea acestora, în fişierul Word, pe secţiuni. Redactarea finală, pentru tipar, este realizată de Biblioteca Judeţeană, care ne pune la dispoziţie un redactor specializat, utilizând un program performant.
- În plus, de când avem pagina web (asoca.ro), trimit periodic scurte materiale despre activitatea ASOCA, despre întâlnirile lunare ale membrilor, precum şi fotografii, pentru a fi publicate la secţiunea „Activităţi”, informându-i astfel pe cei interesaţi despre ceea ce facem. Când organizăm întâlniri sau evenimente literare, iau legătura cu ceilalţi membri şi îi mobilizez, fie on-line, fie telefonic sau prin e-mail, în cazul celor care nu folosesc Facebook.
- Mai concret, sunt trup şi suflet dedicată ASOCA, deoarece această asociaţie culturală îşi propune să promoveze cultura nu numai prin revista pe care o coordonează, ci şi prin participarea la diverse evenimente culturale, lansări de carte, vernisaje etc., la care mă alătur şi eu.
- Ioan Vasiu: Ce înseamnă poezia pentru Camelia Ardelean?
- Camelia Ardelean: Nu vreau să folosesc cuvinte mari, dar poezia înseamnă, pentru mine, hrană pentru suflet. Aşa cum corpul meu are nevoie de alimente pentru a supravieţui, tot astfel spiritul meu are nevoie de versuri, de emoţie, de sensibilitate, altfel s-ar usca. Aş continua, probabil, să exist şi fără poezie, dar aş fi goală pe dinăuntru, incompletă, iar existenţa mea ar fi anostă. Probabil nu am spus nimic nou, dar acesta este adevărul, simplu şi concis.
- Ioan Vasiu: Ce lucrări ai acum pe masa de lucru?
- Camelia Ardelean: În prezent, lucrez la un volum de proză – al doilea de acest gen pentru mine –, la unul de poezie umoristică şi unul de poezie în formă fixă, un gen nou pentru mine, pe care nu l-am publicat până acum în volum. Nu vreau însă să stric surpriza, aşa că toate la timpul lor… Sper doar ca Dumnezeu să-mi dea sănătate, pentru a putea finaliza, în anii ce vor veni, tot ceea ce muza îmi va transmite.
Interviu de Ioan Vasiu/ UZPRArticole asemănătoare
- Emoționantă aniversare pentru jurnalista și poeta MARIANA PÂNDARU
- NICOLA: ”Niciodată nu am alergat după premii, ci am preferat să fiu iubită de oameni, să reușesc să le transmit o stare de bine, să-i fac să zâmbească”
- Arena revistelor: Nord Literar – 10 ani de apariţie
- CATRENE LA ÎNCEPUT DE AN
- MARILENA APOSTU: ”Poezia pentru mine este hrană, adăpost și iubire”
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania