Cândva, orașul

Orașul clipelor pierdute
Într-o mansardă, undeva
Oraș cu suflete trăite
Prin care am trecut cândva

Străduțe mici întortocheate
De vraja unor meseriași
Se-nghesuiesc, sunt deochiate
În gluma celor ce-s rămași

Dughene și case despuiate
Duc vremurile de demult
Se mai zăresc, apreciate
De lumea cultă, cu tumult

Orașul șoaptelor uitate
În vistierii prea cenușii
Oraș cu gânduri presurate
În stele multe, colonii

Grădinile se alungesc
Din case până-n bătătură
Ca umbrele se întregesc
Tușe timpului glazură

Pe caldarâmul gros ornat
Ce n-are nicio geometrie
Se-ntrec calești în legănat
Copite multe, cai și pledoarie

Doar parcul ține la titani
Cu umbră deasă de stejari
Pe alei e lumea cea cu bani
Cu umbreluțe, cârje și ogari

Copiii aleargă împrăștiați
Prin liziera de făpturi
Fac gălăgie ne-ncetați
Părinți, oglinzi de mături

Plăcut fanfara mărșuiește
Spre urechile ciulite
În parc un loc nu se găsește
Pe lac sunt bărcile pândite

Oraș de vis și amintiri
Ce te-am pierdut în grabă
O sărbătoare, cu priviri
Căzute-n lumea oarbă

13-03-2022