Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Capodopera renascentistă Salvator Mundi – un nou record pe piaţa de artă

    Primit pentru publicare: 22 Nov. 2017
    Autor: Cosmina Marcela OLTEAN, redactor șef adj. al Rev. Luceafărul
    Publicat: 23 Nov. 2017
    Procesare și adaptare: Dorina RODU
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

    Capodopera renascentistă Salvator Mundi – un nou record pe piaţa de artă

    Săptămâna trecută, Salvator Mundi, opera atribuită de sprecialişti maestrului renascentist Leonardo da Vinci, s-a impus drept cea mai scumpă operă de artă, devenind astfel un nou record pe piaţa de artă. De mai bine de o săptămână, Salvator Mundi este subiect de discuţie pentru mulţi specialişti, colecţionari, jurnalişti şi privitori interesaţi de noutăţile din lumea artei. Această capodoperă a început să atragă atenţia asupra sa începând cu 10 octombrie, când s-a dat anunţul licitaţiei ce a avut loc pe 17 noiembrie la Casa Christie’s din New York. În decursul existenţei sale, tabloul a dispărut şi reapărut de mai multe ori şi s-a plimbat prin mai multe colecţii private.

    Povestea unui tablou renascentist

    Datat între 1506-1513, Salvator Mundi este un tablou care îl înfăţişează pe Isus ca Mântuitor al Lumii, înveşmântat în haine renascentiste, ţinând un glob de sticlă în mâna stângă,  având mâna dreaptă ridicată în semn de mântuire. Este posibil ca Leonardo să se fi aflat sub patronajul lui Ludovic al XII-lea la vremea când lucra la acest tablou. Se ştie sigur că Salvator Mundi a făcut parte din colecţia privată a regelui Carol I întrucât apare înregistrat în inventarul colecţiei regale. Ulterior, fiul ducelui de Buckingham şi Normanby a scos tabloul la licitaţie, în 1763. Următoarea apariţie a operei este în 1900, când era achiziţionată de colecţionarul Francis Cook, primul viconte de Monserrate. Descendenţii acestuia au vândut tabloul la licitaţie în 1958 pentru 45£.
    Tabloul, mult timp pierdut şi despre care s-a crezut că a fost distrus, a fost găsit în 2005 într-o stare care l-a determinat pe Robert Simon, specialist în Vechii Maeştri, să-l descrie ca pe o epavă întunecată. Numeroasele intervenţii asupra stratului de culoare au transformat tot mai mult opera iniţială, astfel că tabloul găsit în stare precară şi supravopsit a fost imediat considerat o copie. Pictura a fost deteriorată progresiv în încercările anterioare de restaurare până în punctul în care autorul a devenit declar. Ulterior acesta a fost restaurat şi autentificat ca aparţinând lui Leonardo. Dianne Dwyer Modestini, conservator care a restaurat opera în 2007 îşi aminteşte sentimentul de încântare pe care l-a simţit după ce a îndepărtat primele straturi de vopsea suplimentară şi a început să recunoască stilul lui Leonardo. Mâinile au început să-mi tremure, a mărturisit ea. Odată restaurat, tabloul a fost expus în 2011 la National Gallery din Londra în cadrul expoziţiei Leonardo da Vinci: pictor la curtea din Milano în perioada noiembrie 2011 şi februarie 2012. În 2013, tabloul a fost vândut de comerciantul Yves Bouvier colecţionarului Dimitri Ribolovlev pentru 127.500.000 dolari.

    Moment istoric…

    Pe 15 noiembrie 2017, Salvator Mundi a fost din nou scos la licitaţie de casa Christie’s din New York şi deşi era estimat la 100 de milioane de dolar i, acesta a fost vândut contra sumei record de 450.300.000 dolari, în ciuda numeroaselor îndoieli asupra autenticităţii. Preţul a fost cu 250% mai mare faţă de cel plătit de proprietarul care l-a achizitionat în 2013.
    Suntem extrem de mulţumiţi de rezultatul-record înregistrat de acest tablou remarcabil, declara un reprezentat al casei de licitaţie din New York. Picturile lui Leonardo sunt cunoscute pentru misterul şi ambiguitatea lor. Oportunitatea de a aduce o asemenea capodoperă pe piaţa de artă este o şansă unică. Cu toate că a fost creată în urmă cu aproximativ 500 de ani, tabloul lui Leonardo este la fel de influent pentru arta zilelor nostre cum era şi secolul XV-XVI. Casa Christie’s a dus tabloul la diferite evenimente din Londra, San Francisco, New York sau Hong Kong pentru ca lumea să-l vadă. Astfel, a adunat un mare număr de privitori, aproximativ 30.000, printre care şi celebrităţi precum Leonardo DiCaprio sau Patti Smith. Licitaţia de la Rockefeller Center din 15 noiembrie a făcut din acest tablou  un subiect de interes mondial.
    În muzeele din New York nu există vreo operă de Leonardo şi înafară de Salvator Mundi, care s-a plimbat dintr-o colecţie privată în alta, celelalte aproximativ 20 de tablouri pictate de Leonardo care s-au mai păstrat, se află toate în proprietatea unor muzee sau instituţii. Salvator Mundi este cea mai mare descoperire artistică din ultimii 100 de ani.

    Ipoteze pro  şi contra asupra autenticităţii

    Mai multe caracteristici stilistice au dus la atribuirea tabloului maestrului renascentist: tehnica sfumato, modul în care sunt reprezentate veşmintele şi părul, toate considerate indicatoare ale stilului lui Leonardo. Pigmenţii şi panoul de nuc folosite la Salvator Mundi sunt aceleaşi cu cele folosite şi la Mona Lisa. Martin Kemp, expert în arta lui Leonardo, susţine că a ştiut de la prima vedere că tabloul e un Leonardo. Dar dacă mulţi i-au atribuit lucrarea maestrului renascentist, sunt şi câţiva sceptici care încă nu sunt convinşi de asta. Unul dintre ei este Walter Isaacson, iar argumentul său e acela că globul de sticlă nu este realizat corect în ceea ce priveşte reflexiile care trebuiau să se găsească pe el, lucru neobişnuit pentru gândirea ştiinţifică a maestrului. Directorul ArtWatchUK, Michael Daley e de aceeaşi părere, convins fiind că pictorul nu a lucrat vreodată pe acest subiect. Această căutare a unui tablou-prototip semnat Leonardo ar putea părea în zadar. În literatura de specialitate nu există vreo consemnare că artistul ar fi fost implicat într-un astfel de proiect. Jacque Franck, istoric şi specialist Leonardo da Vinci, e de părere că această compoziţie nu îi este specifică.
    Salvator Mundi este încă un exemplu al faptului că piaţa de artă este singura în măsură să decidă valoarea şi cursul operei de artă. Latura estetic ă s-a intersectat mereu cu cea economică şi managerială. Indiferent cum privim şi cum catalogăm calitativ şi cantitativ diferitele tipuri de artă, piaţa rămâne cel mai bun filtru în măsură să determine cursul operei de artă. Piaţa nu analizează arta din prisma valorilor afective, ci după valorile stabilite de sistemul artistic, lumea artei, constituit din critici, colecţionari, muzee, galerii, media şi altele. Cine e mai în măsură să judece opera de artă decât lumea artei? Pentru că, aşa cum afirma Bourdieu, opera de artă are înţeles şi manifestă interes numai pentru cineva care posedă competenţă culturală, iar aceasta se manifestă sub forma unui cod.

    Surse web:
    www.christies.com
    www.theguardian.com
    www.mediafax.ro



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5