Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.10 (142), Octombrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Cartea botoșăneană. Corneliu Filip, America de Sud între Atlantic şi Pacific – note şi reflecţii de călătorie – Botoșani: Agata – 2020

 Primit pentru publicare: 19 Oct. 2020
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 20 Oct. 2020
© Ion Istrate, © Revista Luceafărul

Corneliu Filip, America de Sud între Atlantic şi Pacific  -note şi reflecţii de călătorie- Botoșani: Agata – 2020

Cu această carte de genul ,,Teleenciclopedia TV”, Corneliu Filip – prozator, reporter radio, cu un doctorat în istorie – adaugă la portofoliu de scriitor, un bogat palmares, o scriere despre un teritoriu misterios, America de Sud. Cartea a apărut sub îngrijirea redactorului șef al Editurii Agata, prof. Laura Mihaela Dinu, corectura – prof. Dumitru Lavric, scrierea computerizată – Dana Lupu, concepția și execuția grafică a coperții – Laura Mihaela, iconografia – fotografii surprinse de autor.

Precizările autorului, despre carte

Pentru generaţia mai vârstnică, în urmă cu câteva decenii, America de Sud era un teritoriu misterios, atât de îndepărtat, din care ne veneau prea puţine informaţii. Nici măcar filme, atât de iubite pe atunci, când cinematografele erau pline, dar numai de producţii nord-americane. Treptat, au apărut câteva cărţi, autori, dar etichetaţi progresişti, care prezentau viaţa grea a oamenilor de acolo.

Ţin minte că aşa am aflat de scriitorul din Chile, Pablo Neruda, luptător pentru pace, venit şi la Bucureşti, candidat şi la preşedenţia ţării sale, dar care s-a retras în favoarea lui Aliende, răsturnat printr-o lovitură militară sângeroasă în 1973, dar Neruda va fi încoronat cu Premiul Nobel în 1971.

Atunci am auzit şi de conaţionala sa, Gabriela Mistral (1889-1997), laureată în 1945. Ascultam vocea unică a Ymei Sumac (1922-2008) din Peru. Unii poate mai au discurile cu muzica ei şi a formaţiei „Los Paraguayos”, condusă de chitaristul Luis Alberto del Parana, în concert în ţara noastră.

A urmat, în anii ’70-’80, seria scriitorilor sud-americani, cu romanele lor care ne prezentau un univers deosebit, fascinant, pornit de la acel „Veac de singurătate” a lui Gabriel Garcia Marquez (1928-2014), publicat în 1967, laureat al Nobelului în 1982. În acei ani l-am văzut şi adaptat pe scena teatrelor noastre.

Acelaşi impact l-au avut şi alţi autori: Mario Vargas Llosa, laureat mai recent, în 2010, Miguel Angel Asturias, cu Nobelul în 1967, Jorge Luis Borges, nominalizat de peste 30 de ani, doar atât! sau Ernesto Sabato. Am reuşit să întâlnesc în călătoriile mele dintre 2010-2019, locuri şi oameni legate de ei.

Nu pot să nu amintesc că singurele imagini despre, din continentul atât de îndepărtat, ne-au venit doar la atât de apreciata emisiune din epoca socialistă „Teleenciclopedia” şi acele reportaje standard ale vizitei cuplului Ceauşescu în majoritatea statelor de acolo.

Odată cu Marea Schimbare de după decembrie 1989, ni s-au deschis porţile să ajungem şi în acele locuri, state, oameni cuprinşi sub genericul latino-americani. Am făcut-o în etape, documentându-mă bine înaintea fiecărei plecări, impunându-mi o anume disciplină, cu notiţe ample, învăţând să folosesc nu doar aparatul de fotografiat, dar, în special cel de filmat, spre a surprinde clipa, cea care curge atât de repede. Dar şi să meditez, reflectez, asupra a ceea ce vedeam, am surprins pe peliculă şi memorie.

Recapitulând totul, transpunându-le în pagini, am încercat să extrag nişte concluzii, reflecţii, fireşte, subiective, dar sincere, pe care să le transmit cititorilor, urmând ca ei să le judece.