Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Cartea botoșăneană. ,,De mână cu Dumneazeu – versuri”

De mână cu Dumnezeu
– versuri –

Autor: Alexandra Cuciureanu, Botoșani : Agata, 2022
Corectura: Florentina Boicu
Copertă, grafică/foto de: Paul Petru Pușcașu
Concepția ansamblare copertă: Jan Tristea
Copyright © 2022 Alexandra Cuciureanu
© 2022 by Agata

____

Cuvântul autorului 

MOTTO:  Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. (Ioan 1,3).

Acum 9 ani am decis să nu las întinsă mâna Lui Dumnezeu, ci să conlucrez împreună cu ea și să înmulțesc talanții dăruiți de El, încercând să devin o floare a Soarelui în grădina Sa. A urma Soarele Dreptății bineînțeles că nu e mereu ușor, dar drumul spre veșnicie e anevoios și presărat cu lacrimi uneori, alteori cu flori.
Spre slava Lui și spre folosul aproapelui meu, dar și pentru liniștea și împlinirea mea am încercat mereu să îmi înmulțesc talanții, după putință, fie că e vorba de pictat, cântat, cusut semne de carte ori poezie. În primul rând, în acestea mi-am găsit mereu refugiul, modul de a scăpa de întunericul unei lumi ce nu a fost mereu prietenoasă. A fost prima modalitate de a schimba ceva. Din totdeauna mi-am dorit să schimb lumea schimbându-mă pe mine însămi. Evoluția mea în orice domeniu însemnând evoluția propriei lumi. Așadar, inițial îmi metamorfozam tenebrele interioare, tot gerul și iarna din suflet în flori și în primăvară, în veselie, în bucurie. Treptat am început să îmi aștern pe foaie raiul și iadul în stare absolută și pură, fiecare frământare de gând exprimând profunzimea vieții și a trăirii, a ceea ce sunt eu.

Versurile nu sunt numai o descătușare a sentimentelor, trăirilor sau impresiilor, ci și un mod de a trăi, de a mă apropia de veșnicie.
Poezia îți încolțește în suflet câte o nădejde/ca o nădejde, câte/ca o năzuință spre Binele Absolut și Atotputernic. E drumul spre visare, spre iubirea infinită a Lui Dumnezeu, e luminița de la capătul tunelului, șina pe care merge trenul vieții spre infinit. Poezia e necuprinsul tainic pe care Dumnezeu l-a sădit în inima omului, căci ,,Românul s-a născut poet”.
Poezia e curcubeul ce se ivește după furtună, după prăpădul lumii, căci poezia este de la Dumnezeu.
La îndemnul Mântuitorului, care spune ,,Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă lucrurile voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din Ceruri.” (Matei 5;16), nădăjduiesc să devin lumină și să luminez în întunericul acestor veacuri, spre slava Tatălui Ceresc și spre mântuirea mea și a celor din jur.

Alexandra Cuciureanu
Botoșani, 8.9.2022



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania