Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.10 (142), Octombrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Cartea botoșăneană. Ion I. Apăteanu ,,Din cele mai vechi amintiri”, Ediţie postumă completată şi îngrijită de Corneliu Filip în memoria Autorului, Botoșani: Agata – 2020

 Primit pentru publicare: 02 Oct. 2020
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 02 Oct. 2020
© Ion Istrate, © Revista Luceafărul

Cartea botoșăneană. Ion I. Apăteanu ,,Din cele mai vechi amintiri”, Ediţie postumă completată şi îngrijită de Corneliu Filip în memoria Autorului, Botoșani: Agata – 2020

O carte de patrimoniu, importantă și necesară pentru consolidarea identității noastre, apărută la Editura Agata sub îngrijirea prof. dr. Corneliu Filip, prozator, reporter radio. Redactori de carte – Laura Mihaela Dinu și Dorina Rodu, corectura – prof. Dumitru Lavric, scrierea computerizată după manuscrisul vremii – Daniela Mihaela Lupu, concepția și execuția grafică a coperții – Laura Mihaela Dinu. Cartea cuprinde și o secțiune iconografică cu fotografii din colecția familiei Dan Silviu şi Elena Apăteanu. Manuscrisul a fost prezentat editurii de către Dan Silviu Apăteanu.

Avocatul Ion Apăteanu ( 1884 – !981 ) a trăit 97 de ani, fiind cel mai   longeviv locuitor care a fost martor în Botoșani la aproape un veac de transformări. Având o memorie formidabilă și un talent literar deosebit, cele 330 pagini lăsate, dactilografiate și depuse în 5 dosare (volume) cu autograf  la vârsta de 91 de ani, la filiala locală a Arhivelor Statului, reprezintă un document unic care trebuie să iasă din arhive și redat cititorilor, ca mărturie pentru viața orașului nostru în urmă cu peste un veac.     

Nu cunosc alte memorii despre acea perioadă, scrise ca martor ocular, cu dialoguri, foarte multe personaje, descrieri de oameni și locuri nu doar din Botoșani și județul de atunci, dar și din Iași, București, Constanța, Sinaia, Piatra Neamț, Cernăuți, despre participarea la campania militară din al Doilea Război Balcanic (1913), când s-a îmbolnăvit de holeră, despre luptele din zonele Oituz și Nămoloasa din Primul Război Mondial (1916-1917) ca ofițer. Un fapt important: la revenirea în Botoșani Ion Apăteanu a fost numit viceprimar între 1918-1919, prilej al unor relatări importante pentru istorici sau documentariști.

A scris cu talent și sinceritate despre împliniri și drame personale, cum a fost moartea primei soții împreună cu fetița născută prematur în plin Război, în 1917. Sunt memorabile descrierile despre anii de liceu la Laurian, cu portrete ale tuturor profesorilor, colegilor, personalităților acelor ani la cumpăna veacurilor, menționând și schimbările edilitare ale orașului: canalizarea și aductiunea de apă de la Siret, clădirile noi atunci și care fac și în prezent fala orașului –  Primăria, Prefectura  (azi Muzeul Județean de Istorie), Tribunalul, Teatrul, Cazarma  de la bariera Sulița (azi sediile Spitalului de Psihiatrie și Penitenciarului), refacerea Centrului Comercial după marele incendiu din 1887, iar în anul următor povestește cum tatăl său i l-a arătat pe stradă (și a schimbat câteva cuvinte!) pe poetul Mihai Eminescu. Cred că merită să aveți în biblioteca personală acest volum, ultimă și singură mărturie a unui botoșenean venit din alt   veac .  (Corneliu Filip – îngrijitorul ediției postume)