Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Cartea botoșăneană. ,,Unul și una”, Romulus Ungureanu. Botoșani : Agata, 2022

Despre cartea botoșăneană
,,Unul și una”, Romulus Ungureanu. Botoșani : Agata, 2022


Motto:
Nu contează cât trăiești, important este să trăiești o clipă pentru care merită să mori. (Dostoievski, Crimă și pedeapsă)
Există patru întrebări de valoare în viață: Ce este sacru? Din ce e făcut spiritul? Pentru ce merită să trăiești și pentru ce merită să mori? Răspunsul la fiecare întrebare este același. Doar iubirea. (Johnny Depp)

Romulus Ungureanu a avut o copilărie frumoasă cu amintiri plăcute, deși mult râvnite și importante lucruri, pentru un copil în formare, nu le-a avut.  A visat mereu să cunoască lumea și rostul vieții,  pornind de la ideea că o ,,școala palatină” i-ar fi fost propice. Apoi a trăit momentul bulversărilor sociale și istorice, decembrie 1989, la care neliniștea interioară l-a îndemnat să se implice, nu numaidecât să aibă o contribuție directă, ci doar să vadă și să perceapă complexul și neașteptatul act istoric, promițător al unei noi ere de prosperitate și liniște socială. Crezând că totul va fi bine și își va găsi rostul în viață, a pribegit prin diferite locuri ale lumii, pentru a câștiga necesarul devenirii sale ca simplu trăitor al unei vieți normale. Totuși, destinul nu i-a hărăzit o logodnă eșuată cu viața. Nu s-a potrivit împrejurărilor neprielnice, cum că ,,ferro collapss”[1] , deși în cele mai multe situații ,,collabi in corruptelam”[2], pe care le-a evitat.
Acum, ca un destoinic și credincios slujbei de zi cu zi, în afara muncii profesionale nu-și irosește timpul  cu nimicuri. Este convins că merită să trăiești dacă știi să trăiești. ,,Merită să trăiești pentru orice poezie care îți schimbă viaţa, sensurile ei, principiile; merită să trăiești propria ta poezie întru simplitate, speranță și firesc!”[3]
Așadar, poezia este mijlocul propice pentru autorul acestei cărți, prin care își pune în valoare rostul trăirii, exteriorizându-și gândurile și nevoia de liniște sufletească. Umorul și ironia sunt nedespărțite în actul nobil de creație literară. De fapt, umorul specific genului comic, ce nu e cazul aici, este un mijloc de a atrage atenția și nu este exagerat folosit în fondul actului artistic literar al poetului, Romulus Ungureanu. Pentru domnia sa, umorul este un mijloc de supraviețuire în condițiile unor vremuri zbuciumate, când speranța nu are vlagă.
Unu se scrie
și Una se citește.
Undeva, o poezie,
Poate se rostește.[4]
Să vedem ce e cu titlul acestei cărți ,,Unul și una”. Unul și unu (una), o locuțiune adverbială de mod, adică numai lucruri de valoare, alese cu grijă, cele peste 40 de poeme sunt ,,care mai de care”. Acest echivalent semantic, oricare cititor îl poate descoperi printr-o lectură atentă la ceea ce vrea autorul să ne îndemne. Titlul cărții, din start, ne furnizează informații importante despre conținutul ei. E o logică întâlnită în toate cărțile publicate de Romulus Ungureanu, începând de la primul volum ,,Alături de rimă”, apoi: ,,La a doua”, ,,A șasea dimensiune”, ,,Șapte nopți din șapte zile”, ,,Octave”, ,,Al nouălea verset… pentru mâine”, ,,Decarul de rimă”.
Prin aceasta, deducem o grijă pentru cristalizarea memoriei actului de creație și percepere în mentalul colectiv. Sigur, că e îngrijorat și de propria atitudine: ,,Călcat voi fi de un păcat/ Din noaptea cea de ceară/ Pe-a mea uitare-s supărat/ Frumosul trup ce înfioară// Să nu mai pot, să-mi pară/ Căci fluturașii s-au rărit/ Să nu mai vreau, să ceară/ Reforma-n trup e ostenit// Dar amintirile se-nghesuiesc/ În jurul pieptului flămând/ Rămas ca strugure, mustesc/ Prea dulce și spumos uitând// (…)/ Cuvintele clătite-n lacrimi/ Nu m-au sedus spre moarte/ Dar înfiat mereu de patimi/ Mă răsfoiesc precum o carte//Mi-am mâzgălit și conștiința/ Să zică lumea ce o vrea/ (…)// Din zilele cu tinerețe crudă/ În care flerul mă împiedica/ M-am tot târât având și ciudă/ Pe timpul ce nu aștepta//” (Călcat).  Sau, în poezia ,,Amnezie”, ,,De când n-am iubit o femeie/ Prin calvarul lumii/ (…)// Mirosul îmi stă în soare/ Frumosul se sparge/ Adună plăcutul pe culoare/ Tăcerea se scurge/ De când n-am iubit/ Nici timpul, un timp nu are/ De când m-am zidit/(…)//Gingașul vederii mă sperie/ Ascuns într-o zi călătoare/ De când n-am iubit eu oare?//”.

Și, ca să fiu înțeles, revin la citatul de început: Există patru întrebări de valoare în viață: Ce este sacru? Din ce e făcut spiritul? Pentru ce merită să trăiești și pentru ce merită să mori? Răspunsul la fiecare întrebare este același. Doar iubirea!
E mare nevoie să citim și să recitim această carte!

Ion Istrate,
Botoșani, 30 Apr. 2022
___

Note:
[1] lat. A se prăbuși sub lovitura sabiei.
[2] lat. A nimerit într-un loc de corupție.
[3] Constantin Anton. Simplitate și firesc.

[4] Romulus Ungureanu.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania