Primit pentru publicare: 4 Ian. 2022
Autor: Zenovia ZAMFIR
Editor: Ion Istrate
© Zenovia Zamfir, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)

Iarna anului 2011 a fost una grea pentru cultura vâlceană, plecarea la ceruri a domnului Costea Marinoiu a îndurerat pe toţi iubitori de cultură care l –au cunoscut și apreciat. Filolog, profesor, librar, cercetător, critic şi istoric literar, istoric al culturii, folclorist, prozator şi publicist, promotor al culturii vâlcene, inițiator al unor acțiuni de cinstirea memoriei eroilor de război și a celor ce au pătimit și au murit în lagărele de exterminare fizică și psihică ale regimului comunist, co-fondator și reprezentant de frunte al unor valoroase organizații culturale și profesionale, domnul Costea Marinoiu a lăsat o mare dâră de lumină în urma sa. Multe din lucrările sale, sunt cercetate și căutate de iubitori de istorie , adevăr și cultură. Cronicarul prezentului dublat de cercetătorul trecutului, a contribuit mult la scrierea și rescrierea istoriei culturale vâlcene. Setea de cunoaștere, dorința de a lăsa mărturie peste timp valorile și tradițiile poporului român, a lăsat moștenire monografiile : „Folclor din Ţara Loviștei (Racovița)” (1974), „ Toponimia Ţării Loviştei” (2001. Una dintre cărțile remarcabile  pe care a realizat-o după mulți ani de studiu este „Liturghierul (1508) — prima carte tipărită în spaţiul românesc” (titlul cărţii apărute în 2004, încununând acumulările anterioare) a văzut lumina tiparului la Bistriţa-Vâlcea. După ce enumeră mai multe argumente, la final stabilește cu  precauţie: „Toate argumentele converg spre stabilirea locului tipăririi Liturghierului de la 1508. in opinia noastră, Bistriţa se constituie într-o posibilă vatră spirituală unde Macarie a instalat prima tipografie pe pământ românesc.” Pe domnul Costea Marinoiu l-am cunoscut în perioada când era președintele Societății Culturale  ’’Anton Pann ’’. În ciuda staturi imprunătoare, privirea sa blândă, vocea catifelată te determinau să – l asculți cu multă atenție. Era dornic să ajute pe cei ce-i cereau sprijinul, avea oricând un sfat și o vorbă bună pentru cei ce băteau la porțile scrisului. Îi sunt recunoscătoare pentru că mi-a fost alături la primele lansări de carte. A moderat cu multă responsabilitate și delicatețe momentele când am debutat. Cuvintele alese, cronicile frumoase mi-au fost de mare folos în viață. Într-un articol publicat în cotidianul ’’ Adevărul de Vâlcea ’’ din 2010,  Costea Marinoiu spunea… „În timpul facultăţii, am învăţat tot ceea ce înseamnă respect pentru valorificarea culturii, a tradiţiilor. În judeţul Vâlcea am început să caut vechi izvoare culturale, iar Ţara Loviştei, unde am avut prima catedră, a fost adevărata Universitate, locurile fiind încărcate de istorie. Aici s-au dat luptele de la Posada, pe Dealul Cetăţeanu”. Debutul său ca scriitor a fost în anul 1957, în ziarul regional de Argeş „Secera şi Ciocanul”. „Acolo am scris primul articol despre hora satului din Teiuş, unde s-a jucat drăceşte, iar prima carte, «Folclor în Ţara Loviştei-Racoviţa», am publicat-o în anul 1974 . Pentru mine mai presus de orice a fost marea cultură. Ceea ce zideşti cu sufletul însemană zidire creştinească şi are trăinicie”, se mărturisea cu modestie scriitorul.

Multe și frumoase sunt cuvintele scrise și rostite în amintirea „Bătrânului librar” .  Cu un zâmbet în colțul gurii, adesea se recomanda „Un bătrân librar vă salută! „.  Am selectat câteva pentru aducerea aminte și cinstirea celui ce a fost ani de zile „starostele” librăriilor vâlcene.

Masiv și impunător prin ținuta sa, Costea Marinoiu avea un suflet de o puritate angelică.”. (Arhim. Veniamin Micle)  „Costea Marinoiu era un cercetător prin definiție, …, un extrem de atent personaj în legătură cu sensibilitățile altora și era dotat cu un sistem propriu de cercetare amănunțită a temelor asupra cărora s-a aplecat”. (Prof. dr. Dorin Teodorescu)

Domnul Alexandru Florin  Țene, spunea…’’ Din cărţile lui am învăţat că înaintaşii noştrii ne-au iubit, dovadă este sângele pe care l-au vărsat pentru libertate. Am conştientizat că suntem o ţară de oameni harnici, dar şi de răzmeriţi.Fiindcă toate triumfurile sunt morale. Am învăţat din cărţile lui Costea Marinoiu că a vieţui ca popor înseamnă a înregistra istoria, ca naţiune te înregistrează istoria.  

            Cred că prietenul nostru etern respecta aforismul lui Constantin Noica: ”E nevoie de civilizaţie în cultură. Dar întâi de cultură “. În acest sens Costea Marinoiu era nelipsit de la manifestările culturale din Rm. Vâlcea. Prin anul 2007 a fost alături de un alt harnic istoric literar Petre Petria pentru a înfiinţa filiala Vâlcea a Ligii Scriitorilor Români, din conducerea căreia făcea parte.   

         Parafrazându-l pe Lucian Blaga, pot spune că Istoricul literar este un donator de sânge la spitalul cuvintelor despre trecutul sufletului neamului nostru. 

Despre Costea Marinoiu nu se poate vorbi la trecut, el este mereu prezent prin cărţile pe care le-a scris’’.
A publicat peste 800 de recenzii şi 23 de cărţi, premiile şi diplomele acordate de-a lungul anilor au fost extrem de numeroase pentru activitatea prodigioasă. Prin contribuţiile sale  semnificative în domeniul istoriei cărţii şi a tiparului, Costea Marinoiu este un cărturar de tradiție haretiană.