Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Anania din Bacău, Arhiva personală
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

• Despre Casa Anania din Bacău, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2012, în același oraș.
• – Domnule Eugen Șendrea, care este istoria acestei case?
• – Clădirea se află pe strada George Bacovia, numărul 49, la câțiva pași de casa memorială a marelui poet băcăuan și la circa 600 m de Catedrala Înălțarea Domnului. A fost ridicată de inginerul constructor Constantin Anania în 1910, fiind un edificiu emblematic pentru istoria și arhitectura orașului, inclus în Lista Monumentelor Istorice. Pentru că linia frontului din Primul Război Mondial s-a mutat în zonă, casa a găzduit, în 1917, Marele Stat Major al Armatei a II-a Române. Aici, au poposit [generalul] Alexandru Averescu și [maiorul] Ion Antonescu [ambii, viitori mareșali], precum și generalul [Henri Mathias] Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze în România. [La începutul anilor ’90, au fost instalate pe zidul casei o efigie din bronz a lui Ion Antonescu și o placă din marmură care amintea de prezența, aici, a comandamentului Armatei a II-a; în 2011, efigia a fost furată, iar placa – distrusă parțial]. La 23 noiembrie 1918, din acest imobil a plecat o mașină cu doi aviatori, plină cu manifeste pentru frații noștri din Transilvania. Piloții au luat un avion de la Răcăciuni, au zburat, în condiții grele, peste [Munții] Carpați și au aterizat la Blaj, pentru a duce vestea Unirii Transilvaniei cu Matria-Mamă, fiind întâmpinați cu urale de o mulțime de români care strigau „Trăiască România Mare!”
• – Faceți, vă rog, o descriere a proprietății.
• – Clădirea are o suprafață construită desfășurată de 1.057 m2 și o amprentă la sol de 406 m2, fiind construită în stil eclectic cu elemente neoromânești, neogotice și Art Nouveau. Casa are un turn și un pod din lemn, iar în partea din spate este conectată cu un alt imobil de locuințe. Edificiul este constituit din subsol, parter, etaj, mansardă și trei beciuri, fiind conceput ca un ansamblu de cinci apartamente generoase cu 30 de camere ce includ dormitoare, bucătării, terase, balcoane și diverse dependințe. Inițial, din loc în loc existau mai multe turnuri și creneluri care îi dădeau un aer de fortăreață, dispărute între timp. Ulterior, interiorul a mai fost modificat, fără a afecta, însă, structura de rezistență a construcției. În epocă, vila era înconjurată de o grădină mare, cu arbori falnici, arbuști ornamentali și alei străjuite de straturi de flori.
• – Ce destinații a avut imobilul de-a lungul timpului?
• – A deținut doar statutul de locuință. În 1950, clădirea a fost naționalizată, în mod abuziv, de regimul comunist și în ea au fost repartizate 14 familii, care au achiziționat apartamentele după 1989. Ulterior, casa a reintrat, în urma unor procese îndelungate, în posesia moștenitorilor de drept, care au vândut-o unui cetățean grec.
• Florin Bălănescu