Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Antipa din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

Despre Casa Antipa din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.

– Domnule Gheorghe Median, cine și când a construit această casă?
– Clădirea despre care vorbim, situată pe bulevardul Mihai Eminescu, numărul 54, foarte aproape de alte edificii aflate în Lista Monumentelor Istorice, este una dintre construcțiile frumoase ale orașului, născută sub o zodie norocoasă, pentru că tocmai s-au încheiat lucrările de renovare a ei. De fapt, în incinta grădinii sunt două case, ridicate la sfârșitul secolului al XIX-lea, proprietarul lor fiind avocatul Vasile Antipa, foarte cunoscut, pe atunci, în Botoșani, tatăl lui Grigore Antipa. Celebrul naturalist s-a născut aici, unde a copilărit și fratele său, biologul Nicolae Leon, ei având aceeași mamă, dar tați diferiți. Locuința a fost înălțată cu puțin timp înainte de 1900 și este ceva mai nouă decât cealaltă.

– Faceți, vă rog, o descriere a imobilelor.
– Amândouă locuințele au doar parter, cu câte opt încăperi fiecare, fiind clădite după tipicul arhitecturii epocii. Cea mai nouă are o intrare frumoasă, cu un fel de balcon rotunjit, asemănător și altor case construite în preajmă pe atunci. Ambele interioare sunt adaptate necesităților unui domiciliu din acea perioadă; cuprindeau biroul în care lucra capul familiei, dormitoarele, sufrageria și, alături, bucătăria, între ele existând o ferestruică prin care era transferată mâncarea, după care urmau cămara și debaralele.

– A existat și curte?
– Pe atunci, toate cele circa 130 de case boierești ale urbei erau înconjurate de curți, iar aceasta nu a făcut excepție. În față, se aflau aleile cu flori ce durau de primăvara și până toamna târziu, iar în spate – grădina cu pomi fructiferi (meri, peri și, mai ales, nuci), camerele servitorilor, magaziile și alte anexe. De aceea, în gazetele epocii s-a propus transformarea orașului într-un fel de stațiune de odihnă, pentru că aici erau un aer curat, multă verdeață și o eleganță întreținută de elita vremii.

– Cine a deținut clădirile de-a lungul timpului?
– După ce au plecat din Botoșani (Grigore Antipa – la București, iar Nicolae Leon – la Iași, unde a fost profesor universitar), niciunul dintre ei nu a mai revenit aici pentru a-și recupera proprietatea. Din acest motiv, ambele case au intrat, după 1947, în patrimoniul statului, adăpostind Centrul Militar Județean, iar, după 1989, au fost revendicate și obținute de un moștenitor colateral ce a avut dovezi de cumpărare a imobilelor, cărora, după renovare, le va da alte destinații.

Florin Bălănescu