Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Costiner din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

Despre Casa Costiner din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.

– Domnule Gheorghe Median, cine a fost proprietarul acestei case?
– Friedrich Costiner a fost unul dintre evreii bogați ai urbei de la cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea, mare proprietar de pământuri la Corni și la Vlădeni [sate în comunele cu aceleași nume din județul Botoșani], având afaceri și în alte domenii. El și-a construit, în jurul anului 1895, o superbă locuință, tipic boierească, într-una dintre cele mai interesante zone ale orașului, foarte aproape de bulevard, pe strada Sfântul Dumitru, numărul 1 [astăzi, aleea Maxim Gorki, numărul 13], pe care a moștenit-o fiul său Henri. Edificiul mai era cunoscut în epocă și sub numele de Casa David.

– Descrieți, vă rog, imobilul.
– Clădirea are parter și etaj, accesul principal făcându-se pe niște scări elegante, deasupra cărora se află o copertină din sticlă, susținută de un suport din fier forjat cu încrustații. Parterul este alcătuit din opt încăperi cu parchet din lemn de cireș, unde se găseau sobe din teracotă faianțată aduse din străinătate, iar, spre tavan, pereții aveau elemente decorative. Prin intrarea principală, se ajunge, pe o scară, la etaj, unde se aflau biblioteca, șase camere de zi și câteva dependințe. La exterior, clădirea este împodobită cu decorații aflate la îmbinarea pereților de pe laturile de nord-vest și sud-est, precum și deasupra ușilor și ferestrelor. Cele două balcoane, situate pe laturile de sud și de vest, sunt executate din fier forjat cu diverse ornamente, având, la mijloc, monograma proprietarului.

– A existat și curte?
– Desigur, chiar una generoasă, împrejmuită de un gard deosebit; ea cuprindea încă două clădiri destinate personalului de serviciu, remiza pentru trăsuri, atelierele de întreținere, magaziile și alte anexe. Nu lipseau pivnița, solidă și spațioasă, grădina cu alei mărginite de flori și livada cu pomi fructiferi.

– Friedrich Costiner a mai deținut și alte proprietăți în Botoșani?
– A mai avut o casă, foarte frumoasă și de mari dimensiuni, aflată în centrul orașului, care, ca și cealaltă, se mai păstrează și astăzi. Are 16 încăperi, incluzând biroul de lucru, camerele de locuit și dependințele, plus mai multe holuri largi. Curtea, spațioasă, includea o clădire pentru slujitori, spațiile pentru cai și trăsuri, precum și alte atenanse. Costiner a dăruit locuința, ca zestre, fiicei sale, la căsătoria cu colonelul [Ioan] Vâlceanu, președintele camerei de comerț și industrie a orașului De-a lungul timpului, aici au funcționat, între altele, o școală sanitară și muzeul de artă, în prezent fiind retrocedată unuia dintre moștenitori, dar neîngrijită și nelocuită.

Florin Bălănescu