Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Darie din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

Despre Casa Darie din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.

– Domnule Gheorghe Median, cine a fost posesorul acestei case?
– Clădirea se află pe strada Tudor Vladimirescu, numerele 49, 51, foarte aproape de șoseaua de centură care înconjoară orașul. A fost construită în jurul anului 1890 și a aparținut unui personaj de primă mărime a Botoșanilor, avocatul Ioan P. Darie, președintele baroului local, primar al orașului în 1921, prefect al județului în 1926 și un reputat ziarist și director de ziar. Publicația pe care a scos-o între 1907 și 1911, intitulată Gazeta Botoșanilor, este un exemplu pentru vremea aceea; și acum, ne minunăm cât de bine era scrisă, cât de interesante erau informațiile și cât de departe de banalul altor foi ale timpului era acest ziar. Darie a fost și tatăl unei ilustre profesoare a Botoșanilor, Ileana Turușancu, care a funcționat la Liceul Carmen Sylva între cele două războaie mondiale și, apoi, la Liceul Mihai Eminescu, de unde s-a și pensionat.

– Care este structura clădirii?
– Casa are doar un parter înalt, în mariera epocii, cu accesul printr-un cerdac spre care duc trepte din stânga și din dreapta. De aici, se pătrundea în salonul familiei, situat în stânga, apoi într-un mic birou și se continua cu bucătăria. În dreapta, existau două dormitoare și o cameră de zi, iar intrarea din partea opusă avea, și ea, o mică verandă. Locuința are un beci foarte mare, care pornește din spatele casei și ajunge până pe la jumătatea străzii, deci iese dincolo de perimetrul curții.

– Ce dimensiuni avea curtea?
– Locuința era înconjurată de o grădină mare, din care se mai păstrează, astăzi, circa 1.000 m2, unde familia avea o livadă și o plantație de viță-de-vie, aflată pe rod și acum, ce produce un minunat vin negru. În curte, mai existau dependințele – o construcție anexă pentru depozitarea lemnelor și diverse magazii. Avocatul nu era atât de bogat încât să aibă și personal de serviciu; soția era învățătoare și aveau trei copii, așa că, oricâte câștiguri ar fi avut, nu și-ar fi putut permite și servitori și, de aceea, își administrau singuri gospodăria. Proprietatea era împrejmuită cu un gard de lemn, nu foarte înalt, în maniera celor care se construiau pe atunci.

– Au existat urmași direcți sau colaterali care să revendice imobilul?
– Fiica, Ileana Turușancu, a locuit aici până la sfârșitul vieții, în 2004, după care locuința a rămas unei doamne care a îngrijit-o și care continuă să acorde atenție casei și să o păstreze în condiții bune, pentru că este o clădire solidă și interesantă, ce poartă și aura faptului că în ea au trăit niște personalități peste care, cel puțin la Botoșani, nu se poate trece.

Florin Bălănescu