Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Alexandru Vlahuță din Mănăstirea Agapia, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Alexandru Vlahuță din Mănăstirea Agapia, satul Agapia, comuna cu același nume, județul Neamț, maica Filofteia Grunzișor mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Maică Filofteia, care este istoria acestei case?
– Locuința unde scriitorul venea, mai ales vara, a fost ridicată, în 1885, de sora sa mai mare, Elisabeta [Eliza, căsătorită Străjescu], care s-a călugărit, aici, după ce a rămas văduvă în 1880. Clădirea a fost inaugurată ca muzeu memorial în 1958, iar, din 2004, figurează în Lista Monumentelor Istorice.

– Descrieți, vă rog, interiorul muzeului.
– Casa este construită din lemn și, inițial, avea o tindă și două camere tip chilie, în care au locuit sora și mama lui Vlahuță, Ecaterina [Catinca] Petrescu, călugărită, și ea, în 1890, tot aici, odată cu tatăl prozatorului, Nicolai Vlahuță. În 1902, scriitorul a mai adăugat holul mare și, dedesubt, încă două încăperi, astfel încât imobilul a ajuns să aibă două niveluri. În verandă („sufrageria literară”), sunt expuse fotografii de familie (mama, tatăl și fratele Mihalache, care au primit numele monahale Elisabeta, Nectarie și, respectiv, Mardarie, prima soție, Ida Pagano, cea de-a doua, Margareta Dona, cu care a avut două fiice – Margareta [(Mimi), măritată cu istoricul de artă și bizantinologul Ion D. Ștefănescu] și Ana [(Anișoara), căsătorită cu Gheorghe Grigorescu, fiul pictorului Nicolae Grigorescu] –, a treia soție, Alexandrina Ruxandra Gâlcă, și fiul Margaretei, [Cristu] Alexandru Ștefănescu), o imagine a Cellei Delavrancea, fiica lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, care a trăit, la București, în aceeași casă cu Ion D. Ștefănescu, instantanee ale prietenilor lui Vlahuță care veneau aici (Ion Luca Caragiale, Nicolae Grigorescu, Garabet Ibrăileanu, Octavian Goga, George Coșbuc, Constantin Stere, Paul Bujor și Barbu Ștefănescu Delavrancea), obiecte care au aparținut Margaretei și lui Ion D. Ștefănescu (piese vestimentare, între care ii țesute de mână, o maramă din borangic, șaluri orientale, un pardesiu și o pălărie, un baston, aparate de fotografiat, binocluri și cărți ale soțului său, o oglindă venețiană din secolul al XIX-lea, broderii vechi, o medalie din argint aurit cu chipul Maicii Domnului, genți, evantaie, cutii pentru suveniruri, săpunuri, ape de toaletă, porțelanuri rare, un sfeșnic, o călimară, un covoraș muntenesc stilizat și un ceas închinat ziarului Minerva), volume ale lui Vlahuță, o masă rotundă din lemn masiv cu scaune decorate, unde stătea împreună cu prietenii săi, un candelabru, publicații ale vremii și un calendar rămas deschis la ziua de miercuri, 12 martie 1975, data decesului Margaretei. Holul adăpostește, între altele, un tablou înfățișându-i pe Vlahuță și Caragiale, precum și o ladă de zestre a familiei. Camera în care a locuit sora scriitorului cuprinde mobilier autentic (pat din lemn sculptat, noptieră, dulap din lemn masiv, masă de lemn și scaune cu tapiserii în culori), sobe originale din cărămidă, un covor vechi, o icoană veche din lemn, un ceas de epocă, o lampă cu petrol, alta din malachit, o fotografie din copilărie a Margaretei, un tablou reprezentând-o pe sora Elisabeta, semnat de Octav Băncilă, altul înfățișând o țărancă bând apă, realizat de Arthur Verona, xerocopii după manuscrise ale lui Vlahuță, scrisori și o caricatură din acea vreme. Încăperea în care a locuit mama prozatorului conține mobilier original (pat din lemn sculptat, dulap vechi cu sculpturi, scrin și comodă cu oglindă de epocă), o lampă cu petrol, o icoană neoclasică ilustrând Sfânta Treime, un portret al poetului, realizat de Ipolit Strâmbu, și altul al tatălui său, executat de Nicolae Grigorescu în 1902.

– Unde sunt înmormântați membrii familiei?
– Alexandru Vlahuță s-a născut la 5/17 septembrie 1858, în satul Pleșești [comuna Buda, ținutul Tutova, Țara de Jos, Principatul Moldovei (astăzi, satul Alexandru Vlahuță, comuna cu același nume)], județul Vaslui și a murit la 19 noiembrie 1919, la București, fiind înhumat la Cimitirul Bellu din Capitală. În cimitirul mănăstirii, sunt îngropați părinții săi, sora Elisabeta, fratele Mihalache, fiica Margareta, fiul și soțul ei.

Florin Bălănescu