Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială George Bacovia din Bacău, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială George Bacovia din Bacău, ghidul Ioana Maria Băitanu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Doamnă Ioana Băitanu, care este istoricul acestei case?
– Clădirea, care datează din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, este situată pe strada George Bacovia, numărul 13 și a fost inaugurată ca muzeu în 1971. Aici, poetul [pe numele real George Vasiliu] a trăit între 1906 și 1928 – mai întâi, cu părinții și, apoi, cu soția, până la mutarea în București, revenind la Bacău din 1930 până în 1933, când s-a stabilit definitiv în Capitală. Din 1992, edificiul figurează în Lista Monumentelor Istorice.

– Descrieți, vă rog, interiorul muzeului.
– Casa, construită în stil vagon, are o suprafață de 173 m2 și cinci încăperi care adăpostesc aproximativ 400 de exponate, între care manuscrise originale, volume, documente, obiecte personale ale poetului și piese de patrimoniu. Prima sală constituie punctul documentar, ce găzduiește fotografii din diferite etape ale vieții autorului, ediții princeps ale cărților sale, manuale și imagini din Bacăul de altădată. A doua cameră este dormitorul, unde părinții (comerciantul Dimitrie Vasiliu și Zoe Langa, fiică de boieri) au locuit din 1881, aducând pe lume cinci fete și patru băieți, George [născut la 17 septembrie 1881, la Bacău, plasa Bistrița, județul Bacău] fiind al cincilea copil. Părinții s-au retras din această locuință în 1929, după căsătoria scriitorului cu Agatha Grigorescu, în 1928, donându-le-o acestora cu tot cu mobilier. Aici, pot fi văzute fotografii de familie, inclusiv cea a unicului fiu al poetului, Gabriel [născut în 1931, la Bacău și decedat în 1999, în același oraș], la vârsta de 4,5 ani, biblioteca, o lampă cu gaz, sfeșnice cu lumânări (deși locuința a fost iluminată electric), câteva dulapuri, în care se găsesc trusa de bărbierit și geamantanul de voiaj ale lui Bacovia, alături de un calendar oprit în ziua decesului său și, deasupra tabloului Agathei, la vârsta de 77 de ani [născută în 1895, la Mizil și decedată în 1981, în Capitală, unde a fost înhumată în Cimitirul Bellu], telefonul de epocă al casei. Urmează camera de lucru a autorului, unde sunt prezentate desene ale lui, între care un portret al soției, casa lor de la București, încă neterminată, o schiță a sa realizată în oglindă și o caricatură din Parcul Cancicov [din Bacău]. Apoi, se intră în sufragerie, unde erau primite, în special, doamnele, oaspeți constanți fiind [avocatul liberal băcăuan] Mircea Cancicov și soția sa [Georgeta]; această odaie conține piese de mobilier din lemn masiv (o masă, un set de scaune din piele și oglinzi vieneze din veacurile XIV-XV), un samovar, un orologiu oprit la ora morții lui Bacovia, un portret al său la bătrânețe și altul al soției lui, la un an de la decesul acestuia [la 22 mai 1957, la București, unde a fost înmormântat la Cimitirul Bellu], cauzat de o ocluzie intestinală provocată de o bomboană fondantă. În continuare, este situat salonul mare, în care erau invitați, mai ales, bărbații, unde pot fi admirate, între altele, pianul și vioara scriitorului, muza lui inspiratoare.

– Există descendenți în viață ai poetului?
– Trăiește Daniel Bacovia, fiul lui Gabriel, medic anatomopatolog [fost la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni din Capitală, în prezent stabilit în Suedia], căsătorit, care are o fiică.

Florin Bălănescu