Despre Casa Memorială Hortensia Papadat-Bengescu din satul Ivești, comuna cu același nume, județul Galați, profesorul Gheorghe Frătiță mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Domnule Gheorghe Frătiță, cine a fost Hortensia Papadat-Bengescu?
– Cea mai importantă scriitoare a literaturii române s-a născut la 8 decembrie 1876, la Ivești [plasa omonimă, județul Tecuci], ca unic copil al generalului Dimitrie Bengescu și al profesoarei Zoe Ștefănescu. A fost căsătorită cu magistratul Nicolae Papadat, cu care a avut doi fii și trei fiice. A absolvit Institutul de studii liceale pentru domnișoare Dimitrie Bolintineanu din București. Este autoarea mai multor schițe, nuvele, romane, versuri, piese de teatru și a unei corespondențe fertile, precum și a unui jurnal secret, rămas nepublicat. A fost distinsă cu mai multe premii, cărțile ei fiind traduse în șase limbi. În timpul Primului Război Mondial, a fost soră de caritate la Crucea Roșie în infirmeria din Gara Focșani și la spitalul de răniți din același oraș. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, al Societății Autorilor Dramatici Români și al Asociației Prietenii lui Eugen Lovinescu. A murit la 5 martie 1955, la București, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu din Capitală.

– Care este istoricul acestei case?
– Locuința în care Hortensia Papadat-Bengescu s-a născut și a trăit până la vârsta de doi ani și jumătate, când familia s-a mutat la Tecuci, a fost construită între 1872 și 1874. Inițial, clădirea a fost sediul unei companii de infanterie, apoi școală tehnică viticolă, dispensar veterinar și oficiu poștal. În 2006, imobilul a trecut în patrimoniul Muzeului de Istorie [Paul Păltănea] din Galați, iar, la 20 iulie 2009, în el a fost inaugurată casa memorială, care include și expoziția intitulată Personalități iveștene. [Din 2010, edificiul figurează în Lista Monumentelor Istorice.]

– Descrieți, vă rog, interiorul muzeului.
– Prima încăpere este camera intimă a scriitoarei, unde se află un dulăpior sculptat, un divan, o oglindă la care ea se îngrijea, o serie de documente și câteva obiecte personale – o cafetieră, o tabacheră și un cuțit de tăiat corespondență. Urmează sala mare, unde este expus arborele genealogic al familiei, din care se vede că Hortensia se trăgea din Basarabii Munteniei, iar, prin bunica paternă, descindea și din Împărăteasa Maria Tereza a Austriei, deci avea și „sânge albastru”. A treia odaie este dedicată scriitorilor Ștefan Petică, primul poet simbolist român, născut la Bucești [sat în comuna Ivești] și Victor Ion Popa, om de teatru și literat polivalent, care a trăit în Călmățui [sat în comuna Grivița, județul Galați] și Ivești. Aici, se găsește singurul tablou original al lui Petică, pictat de prietenul său Ion Marinescu-Vâlsan cu șase zile înainte de moartea liricului. Următoarea încăpere este închinată poetului, prozatorului și publicistului I. Valerian (numele real Valeriu Ionescu), născut la Ivești, care, între 1926 și 1941, a scos revista Viața literară, muzeul nostru fiind singurul care o deține. În același spațiu, se mai găsesc cărți cu dedicație ale unor autori lansați de această publicație, mobilier, documente și fotografii donate de familia scriitorului. O sală mai mare este alocată altor personalități, printre care patru academicieni legați de Ivești – unii născuți aici, iar alții având legătură cu localitatea. Este vorba despre Negoiță Dănăilă, născut la Bucești, fondatorul școlii de chimie tehnologică din România și al învățământului superior de chimie industrială, istoricul și arheologul Vasile Pârvan, creatorul arheologiei moderne, care, prin bunica maternă, provenea din Blăjerii de Sus [fost sat în comuna Ivești], generalul Nicolae Sava, autorul terminologiei cazone din Enciclopedia României în patru volume, și inginerul agronom Amilcar Vasiliu, care și-a făcut stagiatura pe moșia Ivești – Torcești [sat în comuna Umbrărești, județul Galați], autorul primei monografii a unui domeniu boieresc din România. Alte personalități evocate aici sunt hatmanul Bogdan Lupu, ginerele lui Constantin Cantemir și, deci, cumnat cu Dimitrie și Antioh Cantemir, a cărui fiică, Maria, a fost soția lui Ion Neculce, generalul Eremia Grigorescu, ministru de Război și comandantul Armatei I în Primul Război Mondial, generalul Nicolae Șova, care a comandat Corpul VII de Armată, ce a ocupat Budapesta în 1919, tot el reconstruind Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe din localitate în perioada 1942-1943, și generalul de aviație și scriitorul Anton Marin, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene Române atât la eliberarea Basarabiei, în 1941, cât și pe Frontul de Est. Alte exponate îi prezintă pe economistul și scriitorul Petrache Popa, medicul Casandra Lupescu, scriitorii Aurel Scarlat, Antohe Chirvăsuță, Constantin Trandafir și alții.

Florin Bălănescu