Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Ion Borcea din Racova, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Ion Borcea din satul Racova, comuna cu același nume, județul Bacău, supraveghetorul Ileana Bejan mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Doamnă Ileana Bejan, cine a fost Ion Borcea?
– Marele zoolog, entomolog și naturalist [pe numele de botez Ioan] s-a născut la 13 ianuarie 1879 în satul Buhociu [comuna cu același nume, plasa Bistrița, județul Bacău], unde a copilărit și și-a petrecut adolescența. A făcut școala elementară la Bacău, după care a urmat Liceul Național [astăzi, Colegiul Național], continuat la Liceul Internat [în prezent, Colegiul Național Costache Negruzzi], unde a fost șef de promoție, și Facultatea de Științe [(Secția de Științe Naturale) a Universității Alexandru Ioan Cuza] – toate din din Iași. Apoi, a absolvit Facultatea de Științe ale Naturii a Universității Sorbona din Paris, unde a obținut licența și doctoratul. A fost întemeietorul oceanologiei românești și autorul a peste 100 de lucrări științifice. A activat ca profesor și decan al Facultății de Științe a universității ieșene, membru fondator al Academiei de Științe din România și al unor societăți de științe din țară și străinătate, director al Muzeului de Istorie Naturală din Iași, fondator și director al Stațiunii Zoologice Marine de la Agigea. A fost membru al Partidului Ţărănesc, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, ministru ad-interim al Industriei și Comerțului, deputat în Parlamentul României, membru corespondent al Academiei Române și Doctor Honoris Causa al Universității din Montpellier (Franța). A murit la 30 iulie 1936, la Constanța, fiind înmormântat în cavoul din Racova al familiei.

– Care este istoria casei?
– Clădirea, situată la 27 km nord-vest de Bacău, are aspect de conac, fiind construită, acum aproximativ 200 de ani, în stil românesc, de bunicul savantului, Ion Marcu, preot la biserica din sat, de la care a moștenit-o ginerele lui, preotul Constantin Borcea, căsătorit cu Ecaterina Marcu. Aceștia au avut doi fii și cinci fiice, al doilea copil fiind profesorul Ion Borcea. Locuința, care păstrează ușile și ferestrele originale, a fost înconjurată de mai bine de 3 ha de pământ ale familiei, confiscate de comuniști, din care a mai rămas doar grădina cu arbori seculari și pomi fructiferi. Expoziția memorială a fost deschisă la 31 octombrie 1966, edificiul fiind donat statului, în 1971, de sora savantului, Eufrosina Borcea Petrovanu, care a locuit aici.

– Descrieți, vă rog, interiorul muzeului.
– Imobilul este alcătuit din patru camere și un hol central. În prima sală, se află biroul de lucru, scaunul și soba inițială, construită odată cu casa. A doua cameră cuprinde colecții de pești, melci și scoici din Marea Neagră, descoperite sau adunate de profesor. A treia încăpere adăpostește lucrări originale ale sale, colecții de insecte (fluturi, albine și gândaci), un fagure de miere și gogoși de borangic. În a patra odaie, se găsesc fotografii ale părinților și ale altor membri ai familiei, două canapele, o oglindă de cristal primită ca zestre de mama savantului, un covor lucrat în 1902, o masă ovală din lemn de nuc, un scaun, o lampă cu gaz, perdele, draperii din lână lucrate în casă, un samovar ce a fost folosit și ca termos, vase de porțelan, câteva etajere, microscopul și lupa pe care profesorul le-a luat la Paris. În hol, sunt expuse documente relevante pentru opera și viața savantului, un basorelief cu portretul lui și fotografii ale soției sale Lucia Leon, a biologului Nicolae Leon [socrul lui], a naturalistului Grigore Antipa [fratele vitreg al acestuia] și ale profesorilor, discipolilor și colaboratorilor săi – Ion Simionescu, Constantin Motaș, Mihai Constantinescu, Gheorghe Hasan, Paul Bujor și alții.

– Există descendenți ai familiei?
– Savantul nu a avut copii. Trăiesc, însă, trei strănepoate ale lui, care sunt fiicele celor doi fii ale surorii sale Eufrosina – una la Bacău, alta la Craiova și cealaltă în Spania.

Florin Bălănescu