Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Ion Creangă din Humulești, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Ion Creangă din satul Humulești, orașul Târgu Neamț, județul Neamț, muzeograful Roxana Josanu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Doamnă Roxana Josanu, care este istoricul acestei case?
– Clădirea, în care s-a născut scriitorul [la 1 martie 1837, în satul Humulești, ținutul Neamț, Țara de Sus, Principatul Moldovei], este o locuință tradițională românească, realizată din bârne de lemn lipite cu lut și văruite, având acoperișul din draniță, sub care se păstrează cuiele din lemn inițiale. A fost construită, în 1830 și 1831, de bunicul patern al povestitorului, Petrea Ciubotar[i]ul, și renovată în 1937, 1960, 1975 și 1988 [ulterior, și în 2024], fiind inaugurată, oficial, ca muzeu în 1951. Din 2004, casa memorială figurează în Lista Monumentelor Istorice.

– Faceți, vă rog, o descriere a muzeului.

– Casa este alcătuită din două cămăruțe și o tindă, lipite cu lut pe jos, cu geamuri și uși mici. În pridvor, sunt expuse panouri cu datele biografice ale prozatorului, istoricul clădirii, arborele genealogic și fotografii ale membrilor familiei, inclusiv cea a unicului fiu al său [și al Ilenei Grigoriu, de care a divorțat], Constantin. În față, se află cămara, cu scara de acces în pod, aici fiind prezentate lucrări de grafică inspirate din volumul Amintiri din copilărie, manuale școlare, documente de arhivă, fotocopii ale manuscriselor, scrisori, cărți poștale cu autograf și fotografii privind viața și activitatea lui Creangă, începând cu primii ani de școală și continuând cu principalele instituții la care s-a format ca diacon și învățător (el fiind autorul celui dintâi abecedar românesc modern, cu o nouă metodă de scriere și citire). Un panou înfățișează prietenia lui cu Mihai Eminescu, considerată cea mai frumoasă din literatura română, altul prezintă manuscrise ale poveștilor și povestirilor sale, încă unul conține referințe ale celor mai importanți critici literari despre opera sa, iar cel din urmă se referă la ultimii lui ani de viață, inclusiv o imagine a mormântului său de la Cimitirul Eternitatea din Iași [a murit la 31 decembrie 1889, în același oraș]. Încăperea principală a casei era camera de locuit, specifică începutului secolului al XIX-lea, unde a stat toată familia – mama, Smaranda Creangă, tatăl, Ștefan a[l] Petrei Ciubotar[i]ul, și cei opt copii ai lor [cinci băieți și trei fete] –, care cuprinde soba tip șemineu cu două cuptoare pentru pâine și plăcinte, iar, în spate, cu un spațiu de dormit, stâlpul hornului, cleștele pentru jăratic, blidarul cu oale de lut, un ceaun pentru mămăligă, un fier de călcat cu cărbuni, un pat de scânduri, unde este așezată covata în care erau legănați copiii mici, hainele de sărbătoare ale părinților – portul popular tradițional din zona Neamț –, o parte dintre ele fiind originale, unelte folosite la țesut și tors (vârtelniță, roată pentru depănat, furcă, fus, sucală, suveică și piepteni), lada de zestre a mamei, o laviță folosită la șezători, icoane vechi, pictate pe lemn și încadrate, ca și geamurile, de ștergare, o măsuță cu ceaslovul după care Creangă a învățat să citescă și un opaiț atârnat de grindă, unde erau păstrate plante pentru ceaiuri, împrospătarea aerului și alungarea duhurilor rele.

– Care este linia de descendență directă a scriitorului?
– Fiul său Constantin a avut patru copii, între care arhitectul și profesorul universitar Horia Creangă din București, ce a lăsat doi urmași – Mihaela și Andrei; despre eventualii succesori ai acestora, arborele genealogic al familiei nu oferă detalii.

Florin Bălănescu