Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Nicu Enea din Bacău, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Nicu Enea din Bacău, muzeograful Feodosia Rotaru mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Doamnă Feodosia Rotaru, care a fost legătura lui Nicu Enea cu această casă?
– Clădirea, situată pe strada Nicu Enea, numărul 31, a fost construită în 1926 și moștenită de la părinții săi de profesoara de desen și pictorița Elvira Paloșanu, soția artistului, împreună cu care a locuit, aici, între 1929 și 1960. Aceasta a donat-o, în 1969, cu tot cu terenul aferent, obiectele din interior și lucrări ale lui [133 de pictură și 209 de grafică], pentru a fi amenajat, aici, un muzeu, ce a fost inaugurat în 1970, ea fiind primul custode. Pe fațada imobilului, este fixată o placă memorială, iar, din 2004, edificiul figurează în Lista Monumentelor Istorice. Pictorul Nicu Enea s-a născut la 28 mai 1897, în satul Valea Arinilor, comuna Lucăcești, plasa Muntele [astăzi, în comuna comuna Măgirești], județul Bacău și a murit la 16 septembrie 1960, la Bacău, fiind înmormântat la Cimitirul Eternitatea din municipiu.

– Descrieți, vă rog, interiorul muzeului.
– Casa este structurată pe două niveluri, fiind alcătuită din sufragerie sau salonul de primire și hol (la parter), dormitor, atelierul pictorului și terasă (la etaj). În prima cameră, sunt expuse lucrări ale artistului (peisaje, naturi statice, flori, nuduri, un autoportret și portretul soției), precum și mobilă care i-a aparținut (baldachin, măsuță, scăunele, scrin, vitrină și comodă). În hol, se găsesc documente, corespondență a celor doi soți și alte piese de mobilier (dulap, comode, noptiere și fotolii). În atelierul de la etaj, sunt prezentate șevaletul cu una dintre pânze pe el, scăunelul de lucru, paleta și lădița cu pensule, spatule și culori ale artistului, un dulap cu câteva obiecte (o bască originală, o piuliță metalică și o ploscă de lemn), fotografii de familie, o oglindă a soției, un suport ceramic pentru creioane și o ladă de zestre. Dormitorul adăpostește soba inițială (ca și celelalte ale casei), mobilă autentică (pat acoperit cu o cergă, scaun, scrin și oglindă), cărți din biblioteca soților, alte fotografii ale lor, piese de artă populară (ceramică, marame și ștergare), obiecte de orfevrărie și o iconiță metalică. Terasa, de unde pictorul a imortalizat în tablourile sale câteva imagini de epocă, oferă o priveliște a curții, ce a fost mult mai mare decât în prezent.

– Există descendenți în viață ai artistului?
– Soții Enea nu au avut copii, dar mai trăiesc o nepoată a pictorului, învățătoare la Bacău, și o altă rudă a acestuia, sculptorul Nicolae Enea din București, autorul bustului în piatră al artistului, amplasat în curtea casei.

Florin Bălănescu