Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Octavian Vasile Stoica din Bârlad, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Octavian Vasile Stoica din Bârlad, județul Vaslui, muzeograful Alina Butnaru mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Domnișoară Alina Butnaru, cine a fost Octavian Stoica?
– Vorbim despre o personalitate locală mai puțin cunoscută publicului larg, un scriitor îndrăgit de bârlădeni pentru zestrea literară pe care a lăsat-o după dispariția lui. S-a născut la 5 aprilie 1942, la Bârlad [plasa Vasile Pârvan, județul Tutova], ca unic copil al Emiliei și al lui Vasile Stoica, tatăl său fiind un avocat de prestigiu al urbei, care a suferit mai mulți ani de detenție sub regimul comunist. A urmat cursurile Școlii Primare nr. 1 [astăzi, Școala Gimnazială Vasile Pârvan], apoi primii doi ani la Liceul [în prezent, Colegiul Național] Gheorghe Roșca Codreanu și ultimii doi ani la Complexul Școlar [actualmente, Liceul Teoretic Mihai Eminescu] – toate din Bârlad. S-a înscris la Facultatea de Filologie [acum, Facultatea de Litere] a Universității [Alexandru Ioan Cuza] din Iași, însă, după primul an, a fost exmatriculat din cauza condamnării tatălui său, fiind obligat să muncească într-o comună de lângă Iași. Pentru a-și putea continua studiile, s-a înscris în U.T.C., transferându-se la aceeași facultate a Universității Constantin Parhon din Capitală [azi, Universitatea din București], pe care a absolvit-o cu media 10. Ulterior, a refuzat să ocupe un loc de muncă fix, preferând să se dedice carierei de reporter, ziarist și scriitor. A făcut reportaje prin țară, publicate în ziarele vremii, și a lucrat ca redactor la revista Luceafărul, care i-a acordat un premiu. A recenzat lucrări ale scriitorilor, a susținut și popularizat tinerele talente, însă preocupările sale scriitoricești s-au îndreptat, în special, către literatura gastronomică. A condus publicația Gastronomia – revistă de cultură, literatură, artă și practică gastronomică, din care a apărut un singur număr, și a editat volumul De-ale gurii, din bătrâni, o enciclopedie a bucătăriei românești, dedicată mamei sale. Lucrarea surprinde imaginea Bucureștiului de altădată, cu cârciumile și boemii Capitalei, cu descrieri pitorești ale cronicarilor scriitori și cu amintiri legate de gastronomia tradițională. A mai tipărit trei cărți de beletristică, bine primite de public și de critica literară. A murit la 13 aprilie 1995, la Bârlad, fiind înmormântat la Cimitirul Eternitatea din municipiu. Multe dintre proiectele sale au rămas neterminate, astfel explicându-se existența a numeroase manuscrise inedite.

– Ce puteți spune despre muzeu?
– Apartamentul în care a locuit și creat, situat la primul etaj al blocului A2 de pe bulevardul Epureanu, numărul 49, a fost donat, cu tot ce se afla în el, Muzeului Vasile Pârvan din municipiu în 1996 și a devenit casă memorială în 1997. Locuința, alcătuită din sufragerie, dormitor, bucătărie, baie și balcon, adăpostește biblioteca numărând peste 2.700 de volume ale unor autori din literatura română și universală, piese de mobilier, manuscrise, tablouri și obiecte personale, care recompun atmosfera de lucru a scriitorului.

Florin Bălănescu