Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Simion Florea Marian din Suceava, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Simion Florea Marian din Suceava, muzeograful Aura Brădățan mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Doamnă Aura Brădățan, care este istoria acestei case?
– Clădirea, situată pe strada Simion Florea Marian, numărul 4, a fost construită înainte de 1796 și a aparținut baronului armean Ariton Kapri [von Merecey]. În 1886, a fost cumpărată de la fiii acestuia de către savant, care a locuit aici între 1886 și 1907. Locuința, împreună cu tot ce se afla în ea și cu grădina, a fost donată statului, în 1973, de fiica sa Maria, cu destinația de muzeu. Acesta a fost inaugurat în 1974, iar, din 2004, imobilul figurează în Lista Monumentelor Istorice.

– Descrieți, vă rog, spațiile expoziționale.
– Casa este alcătuită din șase camere, adăpostind peste 20.000 de bunuri de patrimoniu cultural național. Dintre acestea, trei sunt vizitabile, celelalte fiind rezervate fondului documentar, ce integrează peste 10.000 de volume, mai mult de 450 de colecții de reviste și ziare, dintre care 150 numai din Bucovina, manuscrise, corespondență, documente culturale și istorice, precum și numeroase fotografii-document. În prima încăpere, sunt prezentate edițiile princeps ale celor peste 20 de cărți ale lui Simion Florea Marian, un bust al său, piese de mobilier originale (biroul lui de lucru, un altul care i-a aparținut, scaune, dulapuri, o servantă și un scrin), fotografii, documente, publicații, partituri, harta Bucovinei din vremea sa, tablouri, lămpi cu gaz, obiecte personale și decorative, precum și albume cu imagini de familie. Urmează dormitorul, care cuprinde o garnitură de mobilă din lemn de cireș, o oglindă de cristal, două portrete în cărbune ale folcloristului executate de prietenul său Archip Roșca, câteva icoane vechi și un lampadar din bonz și cristal. Biblioteca include numeroase volume de specialitate, diverse alte lucrări și o serie de cărți vechi românești și străine. În continuare, se află depozitul, care conține colecții de manuscrise folclorice și istorice ale etnografului și peste 900 ale altor autori, colecția de corespondență a familiei, ce înglobează mai mult de 3.000 de scrisori, dintre care peste 1.000 ale profesorului, colecția de hărți, unele dintre ele foarte vechi, colecția de fotografii originale, fondul Dragoș Vitencu, donat de soția prozatorului, biografului și poetului cernăuțean după moartea acestuia, și fondul Dumitru Florea-Rariște, critic literar, traducător, publicist, poet și profesor ieșean, rudă cu Simion Florea Marian – ambele fonduri încorporând documente, manuscrise, fotografii, cărți, publicații și obiecte personale. Pe zidul exterior al casei, este montată o placă memorială din marmură neagră, iar, în parcul din față, care poartă numele omului de știință, este amplasat un bust din bronz al său.

– Care a fost descendența savantului?
– Simion Florea Marian, folclorist, etnograf, naturalist, istoric, profesor, preot ortodox și academician, s-a născut la 1/14 septembrie 1847, în satul Ilișești [comuna cu același nume, Imperiul Austriac (astăzi, în județul Suceava)] și a murit la 11/24 aprilie 1907, la Suceava, Austro-Ungaria, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit cu Leontina, fiica preotului Gheorghe Piotrovschi din Siret [în prezent, oraș în județul Suceava], cu care a avut șase copii; dintre aceștia, trei – Victor, Aurelia și Aspazia – s-au stins de timpuriu, iar ceilalți – Inocențiu (căsătorit, fără urmași), Liviu (căsătorit, fără copii) și Maria (măritată cu profesorul inginer Mihai Cărăușu, împreună cu care a avut un fiu, Constantin, mort în timpul Primului Război Mondial) – au trăit mai mult. Nu mai există urmași direcți ai omului de știință, doar descendenți colaterali din partea surorilor lui, care au fost căsătorite la Ilișești.

Florin Bălănescu