Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Veronica Micle din Târgu Neamț, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Veronica Micle din Târgu Neamț, județul Neamț, custodele Dorina Chirilă mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Doamnă Dorina Chirilă, care a fost legătura Veronicăi Micle cu această casă?
– Clădirea, aflată pe strada Ștefan cel Mare, numărul 33, a fost refăcută, cu mici modificări, după construcția originală, ridicată în 1834 și ruinată complet în 1981, fiind inaugurată ca muzeu în 1984. Poeta [născută la 22 aprilie 1850, la Năsăud, Imperiul Austriac și decedată la 3 august 1889, la Mănăstirea Văratec din satul cu același nume, comuna Agapia, plasa Cetatea Neamț, județul Neamț, unde a și fost înmormântată] a copilărit, aici, din 1850 până în 1853. Din 2004, imobilul figurează în Lista Monumentelor Istorice.

– Descrieți, vă rog, interiorul muzeului.
– Casa a fost construită din lemn și cărămidă, în stil românesc, și este alcătuită din trei încăperi situate la stradă și o tindă. În prima cameră, sunt prezentate panouri care înfățișează biografia Veronicăi Micle, prietenia sa cu Mihai Eminescu, mărturii referitoare la personalitatea ei, opinii privind creația sa literară și tipărituri din secolul al XIX-lea. Sala următoare adăpostește obiecte personale ale poetei (o măsuță vieneză, un scrin cu placă de marmură, o oglindă de birou din cristal, alta de buzunar, un ceas autentic, funcțional, pe care ea a scris „1884, ianuarie, Mănăstirea Văratec”, un samovar, un binoclu de vânătoare, un cufăr de călătorie și o icoană a Maicii Domnului), două fotografii ale sale din 1872, alta a fratelui ei Radu, prima ediție, din 1889, a singurului său volum de poezii, intitulat Dragoste și poezie. Ale lui pentru mine, ale mele pentru dânsul, un album de familie cuprinzând fotografii ale soțului ei, fizicianul, chimistul și pedagogul Ștefan Micle, ale fiicelor lor, Valeria și Virginia, precum și ale fraților și surorilor profesorului, un pat și un șifonier de epocă, în care se găsește îmbrăcăminte din acea perioadă. În ultima odaie, sunt expuse alte obiecte care i-au aparținut (biroul ei de lucru, pe care sunt așezate un suport de argint pentru cărți, o călimară din bronz, o presă pentru hârtie și fotocopii după documente, corespondență și manuscrise, dintre care două ale lui Eminescu – unul conținând patru strofe din poemul Luceafărul, iar celălalt alte trei din poezia O, mamă… –, o oglindă mare și ovală din cristal veritabil, un fotoliu, un scaun, o bibliotecă în care se află mai multe cărți, câteva obiecte decorative și donații din porțelan), un portret în creion al său și altul al lui Eminescu, precum și o copie din ipsos a măștii mortuare a marelui poet. În fața casei, se află un bust din bronz al Veronicăi Micle, amplasat în 1998.

– Există descendenți ai săi în viață?
– Trăiește o strănepoată, Maria Mălinescu, domiciliată la București, dar ea nu a fost niciodată aici.

– Circulă opinii contradictorii legate de rolul pe care poeta l-a jucat în viața lui Eminescu; care e adevărul?
– A fost și fast, și nefast…

Florin Bălănescu