Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Moscovici din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

Despre Casa Moscovici din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.

– Domnule Gheorghe Median, ce știți despre vechiul proprietar al imobilului?
– Clădirea despre care vorbim este una dintre cele mai frumoase și mai cunoscute ale Botoșanilor – pe de o parte, pentru importanța ei de-a lungul timpului, iar, pe de alta, pentru înfățișarea pe care a avut-o și o păstrează și acum. Această construcție impunătoare, situată în centrul urbei, pe Calea Națională, numărul 62, a fost realizată de meșteri francezi și datează dinainte de 1872, când a devenit monument istoric. În 1888, ea a fost cumpărată de bancherul evreu Boris Moscovici, care a oferit o parte din ea, ca sediu, Camerei de Comerț [astăzi, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură] a orașului, instituție a cărei compoziție era dominată de evrei.

– Care este structura edificiului?
– Casa e foarte frumoasă, cu un subsol generos, parter și etaj, construită în stil eclectic palladian [după numele architectului venețian Andrea Palladio]. Clădirea are peste 20 de încăperi înalte, pentru că felul în care a fost construită a urmărit chiar acest lucru. În interior, o scară monumentală duce de la primul nivel către cel superior, unde există o sală mare, în care aveau loc conferințe și întâlniri importante, precum și multe alte încăperi de mari dimensiuni. Exteriorul este frumos decorat, cu ancadramentele ferestrelor și balcoanele ce dau spre centru și spre străzile laterale.

– Ce alte destinații a mai avut imobilul?
– A fost și sediul altor instituții, între care o librărie, Ajutorul Legionar, serviciul sanitar al oraşului, circumscripţia a III-a de poliție și tribunalul; aici, au fost găzduiți regii Carol I, în 1906, și Ferdinand I, în 1917, când au trecut prin Botoșani; acum, adăpostește, la etaj, societatea de proiectare Nord Proiect, în timp ce parterul este ocupat de secțiile de împrumut pentru copii și adulți ale Bibliotecii Județene Mihai Eminescu.

– Ce se afla, odinioară, în jurul clădirii?
– Există multe fotografii de epocă ale casei, dar niciuna nu surprinde părțile exterioare, ci doar construcția propriu-zisă, care a constituit, în timp, un simbol al urbei prin monumentatea și frumusețea ei. Edificiul a fost înălțat într-un spațiu în care existau multe case, o zonă unde se întretaie principala arteră rutieră a orașului [Calea Națională] cu alte străzi. În apropiere, se află un parc de câteva sute de metri pătrați, o parte din grădina de altădată, unde este amplasată statuia generalului botoșănean Gheorghe Avrămescu, personaj ce a avut un rol important în istoria interbelică a României.

– Există urmași în viață?
– Niciunul. Și aceasta este una dintre clădirile rămase în patrimoniul municipalității în absența descendenților proprietarilor; altfel, arătând atât de bine și fiind situată în centrul orașului, ar fi fost, în mod cert, revendicată.

Florin Bălănescu