Casa părintească şi vecinii buni nu se vând

Peste casa părintească ninge mut,
Au încărunţit şi vecinii ca sarea
Ninge singur aerul pe el şi la durut
timpul de clipe ca marea.

Casa părintească şi vecinii nu se vând
cu ei veacul peste viaţă l-am curbat,
Acele mâini întinse de gând
Şi căldura lor simţind-o în ajutorul dat.

E bătrână casa ca vremurile bune
spre oriziont se înalţă în clipe ce divid
amintiri strecurate-n gropile comune
unde părinţii dorm la temelii de zid.

După bunici durerile iau urma
unui album tulburător de amintiri,
era pe vremea când deţineau cârma
în parfumul fotografiilor vechilor iubiri…

Casa părintească şi amintirile nu se vând,
Înainte de-aţi lua locuinţă cumpăraţi vecini,
Să ne înstrăineze copiii au de gând:
Arborii bătrâni nu mai prind rădăcini!

Iubito! Hai să ne trăim vremea rămasă!
Tristeţi ne înconjoară şi cad peste vreme,
N-i s-a făcut târziu, iubito, hai în casă!
Ce ne-a mai rămas sunt doar Poeme!

Al.Florin Ţene