Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Pisoski – Isăcescu din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

Despre Casa Pisoski – Isăcescu din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.

– Domnule Gheorghe Median, cine au fost primii proprietari ai imobilului?
– Maiorul Nicolae Pisoski, care a avut casa foarte aproape de centrul orașului, a fost aghiotantul lui Alexandru Ioan Cuza și cel căruia i se datorește alegerea acestuia ca reprezentant al Partidei Naționale în Adunarea Electivă și, apoi, ca domnitor al Principatelor Unite. După încheierea carierei militare, el s-a retras la Botoșani, în această clădire. Nicolae Iorga și-l amintește stând, cu o figură marțială, în cerdacul casei, așa cum îi stătea bine unui fost ofițer. Numele său este legat de o altă personalitate din istoria Botoșanilor, Vasile Isăcescu, care a fost şeful Poliţiei Botoşani (1890), subprefect al judeţului (1891), președinte al Consiliului Comunal Botoșani/viceprimar (1899), primar al orașului (1905-1906), deputat (1906-1907), senator (1911) și prefect al județului (1912). În 1921, când a fost înfăptuită reforma agrară, prin posesiunile sale din județele Botoșani și Dorohoi se afla între primii 17 mari proprietari de pământ din județ.

– Ce puteți spune despre locuința lor?
– Casa a fost cumpărată, în 1905, și modernizată de Vasile Isăcescu, ea păstrându-se, și astăzi, așa cum era atunci când a transformat-o. Clădirea este deosebit de frumoasă și se înscrie, ca arhitectonică, în stilul locuințelor ridicate la Botoșani între 1890 și 1914. Este construită în stil eclectic, predominant de factură franceză, având, în față, un balcon acoperit – în fapt, o fostă verandă refăcută într-un mod aparte. Are doar parter, cu opt camere înalte și un vestibul mare, din care se intră în încăperile destinate diverselor utilități.

– A existat și o curte?
– Imobilul era înconjurat de o grădină mare, ce se întindea până spre o altă posesiune deosebită din vecinătate, cea a lui Alexandru Văsescu, și el un mare proprietar de pământ la Coțușca [sat în comuna cu același nume din județ]. Nu se mai păstrează acum, dar în curte existau și alte clădiri, afectate personalului de serviciu.

– Care este starea actuală a edificiului?
– Între timp, casa a fost renovată, însă fără a se fi intervenit asupra exteriorului. Aici, au funcționat mai multe instituții, în prezent aparţinând Ministerului Afacerilor Interne [sediul Serviciului Public Judeţean Comunitar de Evidenţă a Persoanelor şi al filialelor locale a Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război şi a Oficiului Român pentru Emigrări] și, de aceea, este bine păstrată și se regăsește pe Lista Monumentelor Istorice din județul Botoșani.

– Au existat urmași care să revendice proprietatea?
– Nu, pentru că, dacă ar fi fost moștenitori care să fi putut beneficia de legea retrocedării, cu siguranță că ar fi primit-o.

Florin Bălănescu