Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Eugen Șendrea, Arhiva personală
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

• Despre Casa Sturdza din Bacău, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2012, în același oraș.
• – Domnule Eugen Șendrea, care este povestea acestei case?
• – Construcția este situată în zona centrală a orașului, pe strada Nicolae Titulescu, numărul 6. A fost ridicată în 1877 și avea, cu tot cu terenul aferent, o suprafață de circa 2.800 m2. Clădirea, în care a locuit prințesa Elena Sturdza [născută Ghica, în 1877] până în 1963, când a murit, a fost un centru cultural și politic unde se întâlneau marile personalități ale orașului. La moartea proprietarei, imobilul era deja naționalizat, astfel încât nu s-a putut pune problema unei moșteniri.
• – Faceți, vă rog, o descriere a domeniului.
• – Casa avea un singur nivel, cu aproximativ zece camere și un beci spațios la subsol. În curte, se aflau grădina cu alei mărginite de flori, livada cu pomi fructiferi, o fântână arteziană, remiza destinată trăsurilor, grajdurile pentru cai, diverse magazii și alte anexe. Întreaga proprietate era înconjurată de un gard din fiert forjat.
• – Edificiul a fost revendicat?
• – După 1989, casa a fost solicitată de câțiva urmași, printre care nepotul în linie paternă al Elenei Sturdza, Ioniță Iohannes Sturdza. După un lung șir de procese locale cu pretinși succesori ai averii familiei, acesta a apelat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, dar judecata a continuat să tergiverseze, în timp ce imobilul s-a degradat iremediabil.
• – Care este starea actuală a clădirii?
• – Dintr-o faimoasă casă boierească, una dintre bijuteriile arhitectonice ale Bacăului, au mai rămas doar trei pereți, fără uși, geamuri și acoperiș. Au crescut copaci și în interior, și în exterior și nu știu dacă locuința va mai putea fi restaurată vreodată, pentru că nu mai există aproape nimic din ea. Aflată în paragină, aceasta nu mai are nicio valoare, dar locul din plin centrul Bacăului unde se află face toți banii.

Florin Bălănescu