Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Urșianu – Fischer din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

Despre Casa Urșianu – Fischer din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.

– Domnule Gheorghe Median, cine au fost proprietarii acestei case?
– Clădirea, aflată în Lista Monumentelor Istorice, este situată pe bulevardul Mihai Eminescu, numărul 52, la intersecția cu strada Mihail Kogălniceanu, fiind una dintre cele mai frumoase ale orașului. A fost ridicată, în jurul anului 1890, de frații Ioan şi George Miclescu, proprietari ai moșiei Călinești [sat în fosta comună Bucecea (astăzi, oraș în județul Botoșani)], care au folosit-o doar sporadic, închiriind-o, între anii 1903 și 1906, prefecturii județului pentru a servi ca sediu Tribunalului Județean. În 1906, aceștia au vândut-o căpitanului Gheorghe Urșianu, mare proprietar funciar, care avea moșia la Mihălășeni [sat în comuna omonimă, același județ], devenit, în 1911, prefect de Botoșani. De la el, locuința a fost cumpărată și modernizată, prin adăugarea unor anexe, de Marcu [Mochi] Fischer, cel mai mare arendaș din țară, care exploata mai multe moșii din zonă, în special la Flămânzi [fost sat în comuna cu nume identic (astăzi, oraș în același județ)]. Prin urmare, casa ar fi trebuit să se numească Miclescu – Urșianu – Fischer, dar istoria a reținut numai ultimele două nume.

– Cum arată edificiul?
– Construcția reproduce trecerea de la conac la locuința boierească de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul veacului următor, stilul arhitectural fiind o combinație între elemente clasice și ornamente specifice perioadei. Imobilul are doar un parter înalt, cu accesul principal dinspre bulevard, ce se face pe niște trepte elegante, deasupra cărora se află o copertină din sticlă, sprijinită pe o structură din fier forjat Această intrare, ieșită puțin în afară, este acoperită de o cupolă, detaliu mai rar întâlnit la locuințele din oraș. În interior, se pătrunde printr-un hol mare, care comunică cu 14 încăperi, folosite ca birouri, camere de primire, dormitoare și dependințe. Exteriorul este decorat cu aplicații din ipsos, întâlnite și deasupra ușilor sau la ancadramentele ferestrelor. Pe partea dinspre strada Mihail Kogălniceanu, există un balcon, iar, în spate, o intrare secundară.

– Ce se afla în jurul casei?
– Clădirea era așezată în mijlocul unei curți spațioase, având, în față, alei cu o mare diversitate de flori și un havuz, iar, în spate, grădina cu pomi fructiferi și atenansele (încăperile personalului de serviciu, atelierele unde erau reparate mijloacele de transport, adăposturile pentru trăsuri, magaziile și grajdurile cailor). Dedesubtul imobilului, există un beci generos, în care se intră prin spate, dar erau camere speciale pentru păstrarea proviziilor și în anexele alăturate, care pot fi văzute și acum.

– Proprietatea a fost revendicată?
– Moștenitorii nu au solicitat-o, de aceea se află în patrimoniul statului, care a restaurat-o; mai precis, aparține Direcției de Sănătate Publică a județului, fiind sediul Casei Județene de Asigurări de Sănătate.

Florin Bălănescu