Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Câteva diorame din alte dimensiuni

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 11 (131), Noiembrie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Câteva diorame din alte dimensiuni

    Primit pentru publicare: 03 Nov. 2019
    Autor: Nicolae CORNESCIAN
    Publicat: 04 Nov. 2019
    ©Nicolae Cornescian © Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


    Câteva diorame din alte dimensiuni

    ***
    aștepți altceva
    dar nici nu știi dacă acest altceva
    e tocmai așa cum crezi tu că e
    dacă seamănă cu tot ce uneori pare altfel
    cu toate că e doar așa
    cum suspectezi că a fost dintotdeauna
    ori poate că nici nu aparține concretului
    dacă admiți că n-a fost văzut niciodată
    aidoma acelui ceva
    ce se așteaptă întotdeauna
    pentru că persistă doar în gândul tău
    se face dorit și aproape prezent
    oriunde altundeva
    îndeosebi acolo unde
    n-a ajuns încă nimeni
    unde crezi că există ceva
    diferit de tot ce nu poți să născocești
    întrucât e mult mai clar
    decât orice veracitate
    decât intuiția că știi că și tu
    exiști undeva
    crezi și aștepți până când
    ceva ce se vede încă și azi
    poate fi plăsmuit ca mereu altceva
    de altcineva
    altcândva
    oriunde altundeva

    ***
    arunci ceva greu
    în adâncul întunericului
    în golul surpat
    chiar în centrul pieței centrale
    te lepezi de radiații
    întărite în culori spălăcite
    ca de pietre albastre
    căzute din cer
    la scurt timp după seismul
    anunțat la radio Cuarț
    după ce în atmosferă terestră
    pătrunsese ceva străin
    dintr-o altă dimensiune
    ca dintr-o lume fără timpul prezent
    și fără depărtări detașate
    de profunzimi întunecate
    din care ar putea țâșni pietre decolorate
    la scurt timp după încetarea vibrării
    apropierilor înălțate chiar deasupra luminii

    ***
    tot ce ți-e alături
    nu se mai poate atinge
    aceste pietre ca de nisip cimentat
    acești lăstari înălțați
    chiar în mijlocul drumului
    ce nu mai duce niciunde
    aceste forme de fum și de umbre
    planând pretutindeni
    încă de săptămâna trecută
    trepidând și sticlind
    amintind ceva clar
    însă nevăzut niciodată
    tocmai în faptul zilei
    în aceste ore când uiți
    că și ciulinii cresc peste noapte
    precum întunericul condensat
    precum altceva
    dintr-o altă lume
    persistând alături
    vibrând și luminând
    doar ca ceva ce se poate privi
    dar nu se mai poate aminti și atinge

    ***
    nu mai poți privi
    ci doar îți închipui
    tot ce ar trebui să se vadă
    doar de aici
    din mijlocul lumii
    când simți abisul și suporți ideea
    că niciodată nu se va mai putea
    muri pe pământ
    oricât de mult n-ai încerca
    să cunoști toate prezențele
    încetarea oricărei agitări
    amintind schime ce semnifică
    pare-se deja cu totul altceva
    oricât de bine nu ai înțelege
    că știi unde ești
    cu toate că nimic nu se mai întâmplă
    în absența timpului
    când râvnești totuși să-ți dovedești
    că exiști
    încă exiști chiar dacă nimeni
    nu mai știe de tine
    și nici de faptul că aici
    a mai rămas totuși încă ceva
    destul de clar și aproape prezent
    doar gândul tău
    ultimul luciu
    penetrând neantul
    ocupând deja totul



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5