m-am săturat să mușc din mere pădurețe
m-am săturat să merg mereu într-un picior
m-am săturat să-i văd pe cei cu multe fețe
m-am săturat să strig că nu doresc să mor
000
când pleci să iei cu tine ploaia tristă
când pleci să numeri în gând primii pași
când pleci s-ascunzi iubirea în batistă
când pleci doar poezia să mi-o lași
000
de bunăvoie mi-am vândut un vis
de bunăvoie într-un vers am plâns
de bunăvoie raze-n ochi am strâns
de bunăvoie multe am promis
000
în vechile uzine doar lumânări mai ard
prin blocuri insalubre se-ascund copii desculți
din cimitire morții se uită peste gard
și numără păgânii care sunt tot mai mulți