CATRENE  scrise în momentele de izolare,
                de teama coronavirusului 
 
                 un poet aflat în izolare
                 e ca o planetă fără soare
                 un poet aflat în carantină
                 e ca Paștele fără lumină
                        +++
                 grijă am răbdarea să-mi ajungă
                 stau în casă ziulica toată
                 am impresia că niciodată
                 așteptarea nu a fost mai lungă
                        +++
                 de ce-i atât de trist orașul meu
                 unde sunt cei ce se plimbau pe stradă
                 doar maidanezii stau în parc grămadă
                 se tem și ei de viruși și-o duc greu
                        +++
                 timpul s-a oprit la barieră
                 lumea parcă s-a întors pe dos
                 virusul Covid e nemilos
                 viața-i o cometă efemeră
                        +++
                 devine STAȚI ÎN CASĂ un refren
                 acum în pandemia nedorită
                 sfârșește-acest poem lacrimogen
                 și nu ne duce Doamne în ispită
                        +++
                 plâng pădurile de dorul meu
                 nervii mi-au ajuns la apogeu
                 stau izolat în casă și mereu
                 în palme desenez un curcubeu