CATRENE scrise în momentele de izolare,
de teama coronavirusului
un poet aflat în izolare
e ca o planetă fără soare
un poet aflat în carantină
e ca Paștele fără lumină
+++
grijă am răbdarea să-mi ajungă
stau în casă ziulica toată
am impresia că niciodată
așteptarea nu a fost mai lungă
+++
de ce-i atât de trist orașul meu
unde sunt cei ce se plimbau pe stradă
doar maidanezii stau în parc grămadă
se tem și ei de viruși și-o duc greu
+++
timpul s-a oprit la barieră
lumea parcă s-a întors pe dos
virusul Covid e nemilos
viața-i o cometă efemeră
+++
devine STAȚI ÎN CASĂ un refren
acum în pandemia nedorită
sfârșește-acest poem lacrimogen
și nu ne duce Doamne în ispită
+++
plâng pădurile de dorul meu
nervii mi-au ajuns la apogeu
stau izolat în casă și mereu
în palme desenez un curcubeu